Decizii

Dupa o migrena care mi-a infulecat o jumatate de zi, ma plimb ametita prin casa. Nu aprind nicio lumina, gandesc mai bine in intuneric. Dintr-o data, totusi, doua raze palide imi lumineaza intai pasii, apoi se maresc si imi inunda incaperea. E luna noua, si oricat as dori intuneric in jur, luna incapatanata imi face drum prin lumina. La fel si cu deciziile. Cu vreo 12 ani in urma am luat o decizie. Printre multe altele. Proasta. Foarte proasta. Am acceptat atunci ceva ce mi s-a impus, e adevarat - emotional - nu mi-a pus nimeni pistolul in tampla -, cu ochii plecati, intr-o totala supunere. Urmarile le simt si astazi, exact ca razele de luna din seara asta, imi reflecta si azi drumul... Desigur, decizii avem de luat zilnic, mai mult sau mai putin importante; din pacate, oricat de putin importanta ni s-ar parea, orice decizie de-a noastra reverbereaza, se propaga ca o unda de soc si asupra celor din jur. Habar n-am niciodata sa iau cele mai bune decizii, pentru ca gandesc haotic... pentru mine, pentru cei din jur... ei bine, acum nu ma mai gandesc la mine, si decid doar pentru cele doua fiice pe care (inca) le mai am alaturi, aproape doi adulti cu tot ceea ce inseamna asta.

Corinteni 13:4-7

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.

mi-e dor

mi-e dor de tine mi-e dor de senzatia de catifea din gandul meu de valul fierbinte din suflet, de atingerea vorbelor si de impletitura de idei mi-e dor de cum ma faceai sa ma simt de caldura care ma inunda dupa discutii interminabile de timpul petrecut impreuna si de orele petrecute gandindu-ma la tine de saruturi in cuvinte si de mangaieri in priviri…

http://metropotam.ro/La-zi/viralul-saptamanii-o-compania-aeriana-si-a-facut-pasagerii-sa-creada-in-mos-craciun-art9882413830/

pictura in cuvinte

Astazi pictez. Desi n-am atata talent, sau nici macar imaginatie, pentru a dansa in culori si forme reale pe o oarecare suprafata, astazi pictez in cuvinte. Nu in vorbe, nu in sunete, doar in cuvinte, ca si cum ar fi culori. Acum, subiectul: sentimentele mele. Este ceva, asa, ca o senzatie abia simtita, pe care nu o constientizezi foarte bine de la inceput.. ceva de care iti dai seama ca exista dupa catva timp... este acolo, si la un moment-dat iti spui: asta e, exista. E ca o revelatie. Cum de nu mi-am dat seama? n-am vrut. Intai, dupa primul moment, m-am speriat; apoi m-am amuzat ca de o gluma buna si cam naiva; dupa care am realizat enormitatea unei asemenea senzatii, mi-am revazut toata fiinta pe dinauntru si m-am minunat. Continui sa ma minunez de surprizele pe care mi le ofera viata. Si o intreb - pe viata - ..."de ce acum, de ce asa?" Si vizualizez viata ca o imagine colorata care ma copleseste, peste care cineva arunca, din cand in cand cu zeama de lamaie - dulce-acrisoara.

Vizita lui Ursu

Cateodata ii spun ca el e barbatul vietii mele!

cine mi-a spus "te iubesc"

Mi-a spus soarele, de multe ori, si m-a imbratisat. Mi-a spus ploaia, cand m-a spalat de pacate. Mi-a spus vantul, cand mi-a ravasit parul si mi-a ridicat fusta. Mi-au spus florile, cand au inflorit, pomii cand au rodit. Mi-a spus Dumnezeu, cand mi-a daruit. Mi-au spus sufletele mele, cand mi-au multumit. Mi-au spus barbati, cand m-au iubit. Mi-am spus eu, cand m-am privit. M-a iubit parfumul cand m-a invaluit.