miercuri, 26 decembrie 2012

Ce ne defineste?

O meserie, un titlu, copiii pe care-i crestem, sau casa, averea, numele? Ne definesc cuvintele pe care le rostim, sau pe care, altii, le scriu? Sau gesturile, atitudinea, faptele... De cate ori cunosc o persoana noua ma intreb ce-am sa retin - numele - categoric nu, (stiu, sunt de groaza, nu prea retin numele persoanelor, mai degraba fetele!). Am sa retin figura - asta numai daca chiar ma intereseaza in vreun fel persoana respectiva -, poate tinuta, sau imbracamintea... Au fost persoane la care am retinut numai mana pe care mi-au intins-o, sau pantofii, sau chiar persoane la care n-am retinut ceva clar din infatisare, doar vocea, mirosul sau atitudinea. Uneori ochii ne iau privirile, sau statura, imaginea de ansamblu, sau doar o particularitate. Nici nu ma gandesc neaparat la oamenii cunoscuti. Uneori e ceva care ma indeamna sa definesc omul doar dintr-o privire. Alteori, ma intersectez cu oameni pe care nu stiu cum sa-i.... "definesc". Si continui sa ma intreb, ce ne defineste? Mi-ar placea sa primesc raspunsuri de la voi, cei care ma cititi:)...

Muscata din fereastra

"Pelargonium (Muscata), planta cu flori multe, viu colorate si frunze frumoase, rotunjite si usor parfumate, se simte bine in plina lumina si plin soare, intr-un loc aerisit, dar fara curenti de aer." Muscata este o floare careia ii sta cel mai bine in ghiveci, de preferinta unul frumos colorat, cu posibilitatea de a nu retine apa. Cel mai mult ii place la soare, in lumina si la caldura potrivita. De cele mai multe ori trebuie protejata de sunete puternice sau agresiuni care ar putea sa-i strice atmosfera placuta in care se simte cel mai bine. Este frumoasa, decorativa, dar si foarte sensibila. Nu trebuie sa primeasca energii negative, sa nu se tipe in preajma ei, sa nu fie curent, dar nici prea cald. Este fidela, serioasa si senzuala, frumos mirositoare si incantator de colorata ... Este o floare de ghiveci care pare perfecta pentru orice mediu, rezistenta si puternica. In realitate, este foarte sensibila, are nevoie de caldura, de orice fel, de vorbe bune, liniste si stabilitate. Numai asa poate raspandi arome minunate in jur, si incanta privirile... este felul ei de a darui inspiratie.

miercuri, 19 decembrie 2012

o seara de iarna

Este o seara superba, ninge linistit si cald, cu fulgi mari; privesc pe fereastra si e totul acoperit de zapada, iar cei doi brazi strajuiesc mari, incotosmanati in omat. In casa miroase a mere cu scortisoara, beau vin fiert si ma las in voia viselor, cu ochii larg deschisi. Si ma gandesc la tot ce e in aparenta rece, dar cu miezul fierbinte, la iarna pe care o am inainte, ca la un test de trecut pentru a ajunge la primavara, la campuri cu maci, la pasiuni trecute, la iernile vietii fiecaruia. Si invat sa astept o alta iarna.

duminică, 9 decembrie 2012

istoria unei familii

Ma uit in jur si ma intreb ce face, ce construieste, istoria unei familii. De unde vine vorba "e din familie... mostenire..." Obiceiurile noi, la care se adauga cele vechi, numele, scoala, hobby-urile... Prima impresie intr-o casa in care intri pentru prima data este definitorie, iti spune foarte multe despre oamenii care locuiesc acolo. Apoi atitudinea, cuvintele, alcatuite in fraze, gesturile, cartile (chiar si prin absenta lor spun foarte mult), mirosul... obisnuinta mancarurilor. Sunt amintirile din copilaria fiecaruia, povestile despre rude, asa cum bine e cunoscut ca fiecare are propriul roman; sunt impresii, acte, mosteniri si certuri, casatoriile, inmormantarile, nuntile si nasterile, numele date si cele capatate, porecle, descrieri, interpretari. Dar deasupra acestora sta de fapt acelasi spirit, de clan sau de turma, sentimentul de apartenenta si posesie al fiecaruia ce se simte parte dintr-o anumita familie.

vineri, 7 decembrie 2012

vreau

lista cu ce vreau sa fac: sa mai vad Venetia; sa calaresc; sa dau o petrecere in care sa-mi invit toti prietenii, dar chiar pe toti; mai sunt cateva carti pe care vreau sa le citesc; sa spun "te iubesc" cand simt (am o mare problema cu rostirea acestor cuvinte, mi se par foarte incarcate emotional, si prea des folosite in gol); sa am o bicicleta cu care sa ma plimb intr-un parc; o sedinta foto sexy; tatuajul pe care mi-l tot promit, intr-un anumit moment al vietii mele; sa ma schimb, sa fiu buna, calda, sa zambesc mai mult; sa ma simt din nou frumoasa; sa ma impac cu meme, si cu toata lumea, de fapt. Si sa nu mor pana cand n-o sa ma simt rupta in doua de pasiune, si n-o sa simt starea aceea de bine si atat, fericire, abandon, lumina, caldura... alaturi. Mai vreau sa traiesc sentimentul de implinire, sa fiu mandra de mine, si sa vad asta si in ochii celor din jurul meu. Vreau sa termin ce am inceput sa scriu, sa nu ramana povestea extraordinara care a fost, nespusa. Si neaparat, sa apuc sa cunosc, sa simt, sa pipai, sa miros, sa traiesc.

reteta pentru zile proaste

am mancat placinta cu mere; am fost la un film cu vampiri; mi-am luat o cana alba cu picatele roz si un ceas de perete cu un design tipic Raluca; am mancat nachos cu salsa picant.... very, very hot; am tras o portie buna de plans; am facut terapie prin mangaiat Doris cel putin o jumatate de ora; am inchis ochii, m-am rupt de realitate, si am plutit departe.. departe.. departe.. in alt timp si in alt spatiu...; am deschis fereastra si am respirat un aer rece, cu miros de brad, am ascultat sunetele din cartier, voci, latraturi, cateva ciripituri, masini, un copil care plangea, o frana brusca, manele, un motor care nu porneste, linistea din curtea mea; apoi am pornit la un dialog cu florile, cu fiintele din jurul meu, cu mine, in final. Dupa care mi-am rezervat o jumatate de ora de afectiune cu Ursu, mangaiat, vorbit frumos, primit o gramada de par pe haine, boturi in picioare, tavalit pe spate de fericire, alergat ca nebunul de la un capat la altul al curtii, ca sa-mi arate cat de fericit e ca-l bag in seama... mosul meu gri, urat mirositor, latos si foarte inteligent. Dar cea mai buna metoda este sa astern semne pe hartia virtuala, chiar daca asta inseamna sa ma dezvalui, sa ma eliberez de ce e greu si neplacut. Rasfoiesc desene si picturi de-ale Danei, si fotografii vechi, ma duc cu gandul in alta lume, imi amintesc de zile frumoase. Si vorbesc, tare sau in gand, ma apropii, ma lipesc, cu ganduri si zambete, vorbe, pareri, cuvinte nespuse, intrebari si culori, si foarte multa caldura. Asa imi revin, incet - incet.

duminică, 25 noiembrie 2012

Scrisoare de drag

"Cum vreau sa fiu? Cine vreau sa fiu? Greu de raspuns in cuvinte, mai usor de desenat in linii si curbe. Imaginar, trasez un traseu intre mine si tine, nu conteaza cat de lung sau scurt, si adaug pe drum imagini care sa redea cine si cum imi doresc sa fiu. Intai, imi doresc sa fiu unica... da, stiu, fiecare e unic in felul lui, dar si unicitatea isi are partile ei comune sau originale. Unicitatea mea vreau sa dea dependenta, vreau sa fiu ca un drog dulce la care revii............. Vreau sa fiu femeia la care te intorci de fiecare data, la care te gandesti oricum si oriunde, cu care le compari pe altele......... Femeia pe care o simti a ta, si totusi nu esti sigur de ea, prietena cea mai buna, limanul simturilor si gandurilor tale, femeia de care esti mandru, pe care-ti place s-o privesti, s-o asculti, s-o simti... Femeia-trofeu cu care sa te arati lumii, femeia numai a ta cu care sa te ascunzi de lume.... femeia cu care simti ca nu te vei plictisi vreodata........ femeia cu care sa vorbesti, sa dansezi, sa iubesti....... Sa-ti placa zambetul meu rupt din coltul gurii, gustul de ciocolata al buzelor, atingerea, mana mea pe mana ta, mirosul care ma imbraca.... mintea, imaginatia, cuvintele, jocul, culorile mele. Vreau sa fiu eu, numai si numai, chiar daca mai trec alte si alte prin viata ta... vreau sa fiu cea alaturi de care sa-ti vezi viitorul, vreau sa simti ca eu sunt aceea... Vreau sa fiu cea care-ti da siguranta si liniste, care-ti pune sangele in miscare in acelasi timp, si care te inspira, surpriza placuta a fiecarui moment petrecut impreuna... Cine vreau sa-mi fii? vreau sa-mi fii iubit si prieten, copac si corabie, sa-mi fii omul din mine, si alaturi de mine, a doua parte a fiintei mele, cel fata de care sa fiu doar eu, fara masti, secrete, prefacatorii... fara timiditati sau tabu-uri..."

miercuri, 21 noiembrie 2012

Mesaj de la Nicole

Am citit pe facebook "eucaream" si am inteles imediat. A scris. Ai reusit sa ma incanti din nou, m-ai facut sa ma gandesc la lucruri si fapte la care nu te gandesti pur si simplu. Nu ma mai surprinzi, pt ca stiu ce bogatie interioara ai si ma bucur mereu cand o daruiesti si altora. Mai are rost sa te intreb din nou? Cand te apuci de scris...? Nu,.. tu sti mai bine. Te pup!

luni, 19 noiembrie 2012

Ce-mi place

Imi propun de ceva zile... materializate in ani, sa fac o lista cu ceea ce-mi place foarte mult in viata. Si de fiecare data, cu spiritul practic caracteristic, ma intreb daca sa enumar lucrurile materiale, cum ar fi un covor, trenurile... sau mustatile, ori imprejurari, situatii, momente... In fine, o sa le enumar si gata, indiferent de categorie: imi plac diminetile proaspete, dupa o noapte ploiasa, intr-un pat cald, cu intins de picioare si fara alarme de telefon, incheiate cu o explozie de vitalitate... Apoi... placintele, nasucurile reci si umede de pisicute, mirosul de scortisoara, romanele istorice, jocul vietii, corurile de barbati si cantecele de pahar, Sangria, momentul in care ma gandesc la cineva, si in clipa urmatoare apare sau suna... sentimentul de siguranta pe care mi-l dau imbratisarile, "the work of" Woody Allen, mainile, apele care curg, ferestrele de foarte sus - pentru ca-mi daruiesc privelisti si senzatii - tocurile, sa fiu mama, inspiratia scrisului. Imi place dezordinea din bucatarie in timp ce gatesc, am o mare pasiune pentru clepsidre, sa primesc daruri, inelele mari, orasele noi, familiile mari, mese intinse, imi place sa dansez, iubirea si macii. Colectia mea cu statuete de pisici, clipa in care se intalnesc doua priviri, Ralu si Danona, ca un tot ce l-am creat din mult drag, increderea si mirosul de Channel. Baile fierbinti cu spuma, la lumina lumanarilor, pastele cu somon, rochiile care-mi dau senzatia ca sunt dezbracata, sa ofer, sa pregatesc, birourile, trenurile, cearceaful cu miros de nou dintr-un hotel, fotografiile nearanjate, inteligenta pe care s-o descopar, lumea vazuta dinauntru, ghivecele cu flori carora sa le vorbesc, culoarea mov, sa pictez, sa ma rog, fericirea cu gustul dulce-amarui, parul putin ciufulit si marturisirile. Ador muntele, aerul care sa-mi biciuiasca putin obrajii, caldura - de orice fel - "prima data", mirosul de iarba proaspata, micii, Rod Stewart, fotografii pe pian, amintirile din vremuri frumoase, ceaiul, tot ce e british, portelanurile fine si bijuteriile de argint, Salvator Dali. Imi place relatia construita, orice vine de la sine, Doris, cand cineva are nevoie de mine, ordinea care este in tot ce e dezordonat, merele, zambetul care-mi forteaza buzele daca ma gandesc la cineva drag, mirosul unei carti noi, Mozart, libertatea si diplomatia, legaturile nevazute, bicicletele, entuziasmul noului, conversatia care vine... vine... vine... Imi place sa cred, imi place sa simt, imi place sa gust, senzatia de om bun cand cineva imi multumeste, uneori ce-mi arata oglinda... sa plec si sa ma intorc, sa ... si nici acum parca nu-i tot... imi place lumea mea - care-mi apare nu intotdeauna clar - viata pe care as fi dorit s-o am... Ce mi-ar placea... sa cunosc sentimentul de trainicie, stabilitate, si probabil - putere - pe care ti-l da increderea in sine...

joi, 15 noiembrie 2012

Despre momentele astrale

"Orele astrale ale omenirii" de Stefan Zweig O carte care m-a marcat profund, de la prima citire. O carte despre evenimente, sau mai bine spus, momente, care au generat evenimente. Momente importante, aparute cu voie sau fara voie, care au facut istorie. Raportat la scara mai mica, la mine, momentele astrale exista si vor mai fi... ce e foarte important e ce simt in momentul in care constientizez un astfel de moment. De curand am avut o zi cat un an, plina, intensa, marcanta. La finele ei m-am simtit mai inteleapta, desi confuza... ca si cum aveam un cos cu mere, un cos mare cu doar cateva mere, care s-a umplut dintr-o data de tot felul de alte fructe; mi-a dat senzatia aproape fizica de greu, satietate, complexitate de idei, trairi... prima impresie a fost ca am primit prea mult dintr-o data, si nu stiu ce sa fac cu ce am acum; apoi, am recunoscut si am inteles. Si nu ma opresc din mirarea fata de ce inseamna "intamplarea", si jocurile nu-stiu-cui de acolo, de sus, meandre de situatii, dantelarie de feeling-uri, o retea nevazuta a vietii in care cred, gandesc, ma razgandesc, cuget, cantaresc si traiesc. Orele mele astrale sunt mai degraba minute, clipe, in care am revelatii - pictural - mi se ia valul de pe ochi... vad mai departe de material. Am certitudini, desi nu le inteleg, constientizez fara sa stiu, transmit si primesc informatii. ............................................... Mi se pare foarte urat ca atunci cand ajuti, sa-l faci pe cel ajutat dependent, ba mai mult sa gasesti placere si satisfactie in asta. "Tot ce e gratis, de fapt costa foarte mult". Mai concret, intr-o astfel de zi am inchis o usa - definitiv - si am dechis scartait o alta care astepta modest, in umbra, sa fie remarcata. Am deschis-o scartait pentru ca asa sunt eu, plina de temeri, neincrezatoare si circumspecta... dar ma tratez... Si pentru ca-mi plac citatele, mai aduc aminte de inca unul dintr-un film, anost de altfel...(filmul): "Daca viata iti da un cos cu lamai, fa-ti o limonada"... sau ceva de genul asta. Imi voi face o limonada dulce din ce fructe am primit in cos, ma voi bucura de culoare, de gust... de prietenia cu mine. Imi place o anumita limonada "green apple", cu suc de mere si menta. Asa ca am sa combin ce e neplacut - lamaile acre si dulci in acelasi timp - cu gustul placut, greu, plin, orgasmic - al merelor - si am sa asezonez cu momentele mele astrale - menta - aroma puternica a ceva mic, aproape impalpabil, dar care condimenteaza din plin gustul vietii.

marți, 6 noiembrie 2012

Si Dumnezeu mi-a dat cuvinte...

Am calatorit, am gustat, am experimentat, m-am perfectionat, am diversificat si am pus suflet, am iubit... Am calatorit si am descris, am desenat in cuvinte, am colorat, am transmis, am aratat, am filmat, am fotografiat. Am gustat si am simtit, m-am mirat, m-am strepezit si m-am indulcit, m-am racit sau m-am infiebantat, m-am ars, am inchis ochii si m-am teleportat in alta cultura. Am experimentat, am incercat, mi-am dat silinta, mi-a fost usor, am reusit, am esuat, mi-a fost greu, am coborat, am urcat, am evoluat. M-am perfectionat, am invatat, m-am ridicat, m-am imbunatatit, m-am incalzit cu admiratia unora, mi-am imbracat mintea, am citit, am scris, am calatorit cu sufletul, m-am deschis noului. Am diversificat, am facut, am desfacut, m-am autodepasit, am cunoscut, am descoperit, am dezvoltat, m-am construit, m-am mobilat interior, m-am lasat invadata de lumina si frumusete. Am pus suflet si a fost peste puterile mele, m-am slabit, am cazut, am privit in mine, m-am infiorat, m-am scaldat in tristete si am plans, am dormit treaza, am cules sentimente si am aruncat cuvinte. Am iubit si m-am descoperit, am simtit, am gustat, m-am dezgolit si m-am lasat pe mine, am calatorit, am diversificat, m-am perfectionat, am experimentat, m-am invatat, m-am simtit mai buna, am crescut, m-am induiosat si m-am daruit, m-am inaltat... am trait...

joi, 9 februarie 2012

GOLEM

GOLEM

In Jewish folklore, a golem ( /ˈɡoʊləm/ GOH-ləm; Hebrew: גולם‎) is an animated anthropomorphic being, created entirely from inanimate matter. The word was used to mean an amorphous, unformed material in Psalms and medieval writing. (From Wikipedia)


In folclorul meu personal, Golem este o increngatura de gesturi, obiecte, persoane care imi aromatizeaza viata.

Toti avem nevoie de ceva/cineva care sa functioneze ca un tampon intre noi si situatiile sau persoanele incomode – generatoare de discomfort; e vorba de refugiul interior pe care fiecare om si l-a construit, mai mult sau mai putin constient.
Copiii uneori isi doresc o casuta in copac, adultii de cele mai multe ori reusesc sa-si “construiasca” case, in formele si marimile lor cele mai diferite, si nu de fiecare data in forma materiala, isi “construiesc” familii, relatii, prietenii, sau conjuncturi care sa le confere stabilitate si echilibru.
Este ceea ce Leonardo Da Vinci numea “catedrala sufletului”.
Suntem in calatorie permanent si avem tendinta sa ne aranjam locul in care poposim provizoriu.
E stiut ca nimic nu e intamplator in viata, si de fiecare data cand ceva neplacut se intampla – cine e sus, sau Golem – apara, protejeaza, vindeca… te sustine.
Eu am cartile, ceaiul, Doris si clepsidrele

marți, 17 ianuarie 2012

Cuvintele nespuse

De multe ori purtam dialoguri cu noi in gand, sau cu altii, in cuvinte sau fraze care nu ajung sa se faca auzite intotdeauna. Sau se fac auzite franturi din gandurile noastre, care nu intotdeauna reflecta adevarul, pentru ca sunt momente in care cuvintele ne tradeaza, si nu reusesc sa transmita exact ce ne dorim. Ca si gesturile ce pot fi interpretate gresit, cuvintele aranjate intr-un mod nefericit… nasc situatii ambigue.
Cuvintele nespuse fac uneori mai rau decat cele spuse, cuvintele nespuse pot schimba vieti, pot aduce fericire, sau pot rupe relatii, rezolva sau mai rau incurca, lamuresc, explica, poate doar aduc culoare frazelor, sau continut celor goale…
Cuvintele nespuse raman nespuse pentru ca sunt greu de rostit, pentru ca unori le consideram inutile, sau “prea mult”, sau nu pot cuprinde tot ce vrem sa exprimam – credem noi.
Pacat de ele, sunt perle printre ele, de ce sa nu se bucure si altii de ele? Comori care nu merita intotdeauna sa ramana ascunse…

vineri, 6 ianuarie 2012

Gestul

Primul gest, prima atingere de care avem parte este cel al medicului - care ne bate usor pe spate pentru primul strigat - primul salut.
La orice imbratisare - de drag, de consolare, de prietenie,de imbarbatare...- avem parte de atingerea spatelui, intr-o combinatie de mangaiere si bataie, expresia fara cuvinte a celei cu cuvintele "...mergi mai departe, totul e foarte bine, sau totul va fi foarte bine..." .
Pe strada, zilele trecute, am avut un moment de panica, moment care mi-a blocat toate reactiile, fata in fata cu un potential pericol - care sigur era doar in mintea mea - s-a intamplat sa am parte de acelasi gest prietenesc, ocrotitor, salvator pana la urma, care m-a trezit si m-a scos din acel moment.
In biserica, la slujba, este un moment in care preotul vine printre enoriasi si ii binecuvanteaza, acelasi gest reapare, este cel de atingere a apatelui preotului cu palma deschisa, probabil inconstient din dorinta de transfer a calitatilor si harului, gest care da sentimentul de apropiere de cele sfinte.
Am avut ceva de spus cuiva drag si nu-mi gaseam cuvintele - uneori vin foarte greu - gestul acesta a fost salvator, doar i-am atins spatele cu palma, n-am zabovit mult, dar am reusit sa exprim ce nu-mi iesea in cuvinte.
Mangaierea fetei dragi, dojana in forma ei fizica, dorinta de a arata lumii ca cineva iti apartine, imbratisarea cu tot ceea ce poate insemna ea - mai mult sau mai putin - chiar si momentele in care impingem la propriu pe cineva in fata, toate sunt facute cu acelasi gest, palma larg deschisa pe spatele celuilalt.
Uneori, chiar si virtuale, imbratisarile fac foarte bine... le recomand cu caldura, cu palma larg deschisa spre toti....

miercuri, 4 ianuarie 2012

Sunt o carte deschisa

Sunt o carte deschisa - oricine o poate citi, si se poate mira cat de accesibila este lectura.
Numai cine poate citi printre randuri - o si descifreaza.
Am deschis de cateva saptamani un nou capitol; are elementele de baza, din structura care ma sustine din interior, la care adaug, din mers, toate cele ce apar... tot ce este nou.
M-am convins, inca o data, ca nimic si nimeni in viata noastra nu apare intamplator.
....................................................................................
Imi place foarte mult aceasta fraza din Biblie:..."si mai presus de toate este iubirea..." care - in formele ei cele mai diferite - ne ridica si mai ales, ne tine, ne mentine, ne intretine, ne anima.... eu care am partea mea, stiu.
....................................................................................
Inca ma mai minunez de capitolele mele....

marți, 3 ianuarie 2012

citate de inspiratie pentru fericire

„Alergam dupa fericire pana departe, fie pe mare, fie pe uscat, dar fericirea e aici, aproape.” – Quintul Horatius Flaccus

„Cand altii te cred fericit si tu crezi ca nu esti, ia-te dupa ei!” – Raymond Ruyer
„Prima reteta pentru fericire este: evita sa meditezi prea mult asupra trecutului.” – Andre Maurois

„Fericirea unui om nu consta in lipsa dorintelor, ci in cunoasterea perfecta a lor.” – Alfred, Lord Tennyson

„Multumirile mici sunt fericiri adevarate. Numai cand esti insetat, fiecare picatura de apa face mai mult decit un diamant.” – George Toparceanu

„Secretul fericirii este sa ii faci pe ceilalti sa creada ca ei sunt cauza fericirii.” – Al Batt

„Fericirea suprema in viata este convingerea ca suntem iubiti, iubiti pentru noi sau, mai curand, in ciuda noastra.” - Victor Hugo