St Patrick Cathedral

Ziua unei jumatati din inima mea

Azi, o jumatate din mine aniverseaza inca un an de viata.
LA MULTI ANI, JUMATATE DIN INIMA MEA!!!!!!!!!!!

Dupa un urcus pe serpentine, cu masina, nu prea placut, pe niste coclauri unde cu greu iti puteai imagina ca si-ar putea face cineva casa, am ajuns in sfarsit, la capatul drumului.
Ascunsa bine printre copaci, intr-un mic luminis, o casa; nu prea mare, cu un etaj, intrarea mica, ferestre potrivite – de munte – acoperite elegant cu cateva vitralii pictate modern.
Interiorul insa – m-a impresionat in mod deosebit. Fiecare obiect din casa parea a fi adus de la un anticariat. Casa este construita in asa fel incat o parte din living sa aiba tavanul pana in podul casei, cealalta parte avand balcon, care se prelungeste cu un coridor ingust – puntea de trecere catre dormitoarele si baile de la etaj.
Jos, livingul are un perete de sticla, care ofera o priveliste superba, din varful muntelui pana jos, la poale; undeva in dreapta, ca un sarpe urias Hudson se intinde lenes spre ocean, strecurandu-se in drumul lui , intre o creasta si o vale, pe sub un pod luminat feeric noaptea. Imaginea care te indeamna la visare si nostalgie pare copiata dintr-o carte de povesti, ai impresia ca esti uriasul care priveste la piticii din vale – cu casute imbracate in luminite, masinute si pomisori.
Trebuie sa ai un sentiment deosebit, de putere, daca stapanesti, chiar si din priviri, o astfel de casa.
Parterul are si o camera de biliard, decorata simplu, cateva scaune vechi, si tablouri cu femei imbracate elegant, care joaca biliard, de pe la inceputul secolului trecut.
Apoi este camera cu jocuri, deplasata ceva mai mult in timp, prin anii `950. Sunt jocuri mecanice, un Darts pe perete, iar intr-un colt, un bar.
Barul… iar un prilej de incantare – cel putin al privirii. Sunt felurite sticle – mai vechi, mai noi - afise vechi inramate, accesorii – demodate acum – cani de bere din metal… o colectie care tradeaza un pasionat al obiectelor originale.
De fapt, toata casa este plina de mici colectii.
Bucataria , asezata ca o insula in mijlocul unuia din colturile casei, are expuse pe latura vizibila din orice unghi ai privi - obiecte de bucatarie din ceramica – sunt fructe si legume, in marime naturala, ceainice, un trenulet, animale mici….
Dar ce mi-a taiat cu adevarat rasuflarea a fost biblioteca. Asezata in asa fel incat mascheaza un coridor – care duce la dormitorul principal al casei - ocupa un intreg perete, de jos pana sus. Si contine numai editii originale – princeps - .
Plus o alta mica colectie de obiecte minuscule de arta, statuete, obiecte din piele sau din sticla, sfesnice si mici lampioane, care aprinse discret printre carti, te transporta imaginar intr-unul din magazinele in care se plimbau cei trei prieteni din Harry Potter.
Ceasuri vechi, o pendula enorma, masinute de jucarie originale, tablouri, desene, un paravan chinezesc…. peste tot muzica in surdina. O atmosfera de muzeu – sau o lume de poveste pentru cineva pasionat de copilarie si adolescenta.

Central Park

Central Park este o mica padure in mijlocul Manhattan-ului. S-a pastrat aproape perfect, sunt o multime de copaci batrani care stau, parca, marturie celor care viziteaza – marturie a ceea ce a fost…. E un contrast impresionant…. Aceasta mica padure inconjurata de modernitate…..
Un parc cu foarte multe veverite gri – n-am vazut niciuna roscata de cand am venit aici – banuiesc ca aceasta e culoarea locala - . Am vazut foarte multe persoane cu pungi pline cu alune sau nuci, care veneau special sa hranesca burticile parca fara fund ale veveritelor….. si altele cu inima plina de vorbe bune…. Pentru hrana spiritului…. M-a impresionat chiar un tablou…. O doamna foarte in varsta…. Care n-avea nimic de dat de mancare….. statea de vorba, cu o voce calda si afectuoasa, cu una din acesta vietati zburdalnice…. Care chiar se orpise de ceva timp din agitatia specifica…. Si o asculta pe acea doamna…..
Sunt si foarte multi copii, de toate varstele, oameni in varsta, cu insotitori, sau singuri, pe banci, sunt indragostiti, prieteni…..
Aici am vazut prima oara un cuplu de doi barbati care se tineau de mana si isi zambeau ….
Cateva terase cu scaune elegante…. Din fier forjat …. Cativa clienti….
Intr-o intersectie de alei – o mica orchestra iti inviora auzul …. Melodii placute – potrivite cu atmosfera din parc….. ale unor – poate – viitori cantareti celebri….
Daca n-aveai loc pe bancile din apropiere…. Era loc berechet pe jos…. Cu picioarele incrucisate sub tine, in fata…. Se auzea si se vedea si mai bine.
Sapata intr-o stanca…. Cu putine amenajari adaugate….. o mica gradina zoologica pentru copii mai mici….. avea expuse animale „de ograda”….. in alta parte, intr-o cladire speciala, sau in voliere uriase - pasari….. separat, intr-o incinta cu acvariu si piscina – pesti …. Am vazut chiar, de la distanta, ce-i drept, un mic spectacol prezentat de cateva foci tare prietenoase….. se vedea ca erau obisnuite cu spectatori….
Un spectacol placut, de duminica dupa-amiaza, pe un fond verde….. cu foarte multe nuante de rosu…. Pana la galben….. strajuit de copaci batrani…. Intelepti si repectabili in nemiscarea lor.

A facut Dumnezeu curat

Zilele trecute a fost uragan pe coata de Est.
N-a ajuns pana in NY in toata splendoarea lui, doar asa, s-a simtit ca si curentul de la faldurile unei mantii de vijelie, ca sa nu uitam ca suntem de fapt – supusi capriciilor timpului.
Intai s-a acoperit cerul de nori… din ce in ce mai grosi …
Apoi a inceput vantul… atat de puternic, incat aveai impresia ca nu mai e mult si tota lumea va incepe sa zboare prin aer… ca o multime de Mary Poppins…
Doua nopti am ascultat cum scartie si incearca sa smulga ce mai era prin pomi…
Dupa care a venit ploaia… puternica, rece, insistenta in caderea ei ca o cearta care se tot repeta……
Cladirile s-au invaluit intr-o ceata alba, laptoasa, iar ploaia cadea in continuare…
Pana cand a reusit sa curete praful… Cheful tuturora…
Pomii sunt dezbracati acum, in nerusinarea lor din fiecare toamna, frunzele alearga zapacite dintr-o parte intr-alta… ca si cum habar n-au unde sa se opreasca…
In toata nebunia asta de noiembrie doar cateva rate canadiene plutesc impasibile… aproape nemiscate… pe valurile razlete ale unui Hudson care s-a trezit din lenea lui zilnica …si s-a gandit, probabil, ca e timpul sa mai ude si el pietrele de pe maluri…

Fotografii din Metropolitan Museum,

.....si Central Park.....

Top of the Rock

Am vizitat Top of the Rock seara, cand New-York-ul era numai lumini si culoare, pe fondul violet al unei nopti de toamna. O cladire uriasa, de 68 de etaje, construita in anii `20 ai secolului trecut, in otel si sticla.
Ca sa ajungem pe acoperis am schimbat doua ascensoare, iar ultimul, care urca cu o viteza ametitoare, ne-a oferit si un spectacol deosebit: daca priveai in sus, spre acoperis, vedeai cum alearga etajele, marcate cu lumini circulare, pe langa tine, si un film pe cadranul transparent al cabinei, un film despre cladire si cei care au construit-o. Intre doua ascensoare, cativa dintre cei care alcatuiesc pesonalul de serviciu fac fotografii turistilor, pe fondul unui perete care are panorama din varful cladirii, astfel incat da impresia ca cei care se fotografiaza sunt pe una din barnele de constructie, in aer, parca intr-un film din anii `940. Impresia este foarte puternica, iar privelistea, coplesitoare.
Inainte de iesirea pe terasa penultimului etaj intri intr-un fel de anticamera, o incapere goala, cu tavanul si podeaua alcatuite din placi luminoase, care, in momentul in care pasesti sub sau deasupra lor, declanseaza diferite sunete si lumini. Poti compune, astfel, o melodie care suna putin extraterestru, din sunete metalice, ca si cum atingi tastatura unui calculator, iar in loc de deget, esti chiar tu, invaluit in culori diferite.
Acoperisul iti da impresia ca esti pe varful lumii, mai sus decat oricare alta cladire, iar tot ce se vede in jur.... e la picioarele tale. Iti da impresia ca esti puternic, ca poti face orice, ca esti mai aproape de Dumnezeu. Orice s-ar mai intampla in viata, momentul in care mi-am deschis bratele catre ce e mai sus - e o senzatie pe care mi-o voi aminti intotdeauna. M-a sarutat vantul... am avut un moment de tandrete cu noaptea, si apoi m-a adus cu picioarele inapoi, pe pamant, un frig groaznic, normal de altfel la o asemenea inaltime.
Unul din momentele speciale din viata.

Metropolitan Museum

Metropolitan Museum este urias, un mic orasel cu de toate, plin ochi de oameni de peste tot, un fel de esenta tare a Americii.

Am vazut o expozitie cu artefacte din Egiptul Antic, cu tesaturi, sarcofage, obiecte de imbracaminte, sandale confectionate din foita de aur, bijuterii, mumii in diferite stadii, picturi murale si o multime de statui.

Special pentru un mic templu care a fost transportat si asamblat din nou in muzeu, a fost construita o sala enorma, cu un lac in miniatura, care are unul din pereti din sticla, spre Central Park; vederea e superba.

Apoi am vizitat cateva incaperi din perioada Regelui Soare, redate cu o mare exactitate, o expozitie de portelanuri din Bavaria, impodobite pretios cu fructe si flori din zahar, vitralii superb executate, statui din perioada Renasterii sau Clasica, picturi din toate perioadele si chiar si lucrari executate din obiecte neconventionale.

Italia - Franta - Marea Britanie - sunt doar cateva din ce am retinut.....

La loc de cinste este o sectiune a muzeului destinata perioadei victoriene, incaperi redate exact, cu toate detaliile - tapiterii, covoare, portelanuri, mobilier, lampi; Razboiul de secesiune are si el parte lui importanta alocata in muzeu, cu costume, tablouri...

Marii artisti americani au expuse in acest muzeu o multime de lucrari, evident impartite pe perioadele corespunzatoare.

Pe acoperis, ca sa suplineasca parca privelistea care taia rasuflarea, o lucrare din otel, ca o increngatura argintie, denumita sugestiv "Malstrom".

Plin de lume, de studenti si elevi care stateau pe jos, cu picioarele incrucisate, si desenau, sau pictau, ori fotografiau sau se fotografiau, foarte multi copii, oameni de toate varstele, culorile....

Un loc de cultura, in care se tin concerte, se perinda colectii si diferite expozitii.... un loc in care e nevoie de mult mai mult decat o singura zi.

Halloween

Sarbatoarea asta are mare succes aici. Aproape toate casele au fost impodobite cu cele mai morbide lucruri cu putinta, e plin de fantome, de lilieci, panze de paianjen pe la ferestre sau peste tufisuri, dovleci uriasi sculptati fioros, in care ard lumanarele - pentru impresie artistica - pietre de mormant cu diferite inscriptii - care de care mai "interesante"; la loc de cinste - Dracula - incredibil... si aici!
Sambata a fost o intreaga parada pe strazi, in magazine, in case - toata lumea era costumata.
Una din vizite a fost la un Hair Shop, in care erau vreo cinci vrajitoare, un Dracula, a French Maid, o Morticia si un Albert Einstein. Toata lumea costumata, machiata, intr-o mare verva, cu paharele pline si gustari, intr-o petrecere care s-a prelungit pana tarziu in noapte.