luni, 19 noiembrie 2012

Ce-mi place

Imi propun de ceva zile... materializate in ani, sa fac o lista cu ceea ce-mi place foarte mult in viata. Si de fiecare data, cu spiritul practic caracteristic, ma intreb daca sa enumar lucrurile materiale, cum ar fi un covor, trenurile... sau mustatile, ori imprejurari, situatii, momente... In fine, o sa le enumar si gata, indiferent de categorie: imi plac diminetile proaspete, dupa o noapte ploiasa, intr-un pat cald, cu intins de picioare si fara alarme de telefon, incheiate cu o explozie de vitalitate... Apoi... placintele, nasucurile reci si umede de pisicute, mirosul de scortisoara, romanele istorice, jocul vietii, corurile de barbati si cantecele de pahar, Sangria, momentul in care ma gandesc la cineva, si in clipa urmatoare apare sau suna... sentimentul de siguranta pe care mi-l dau imbratisarile, "the work of" Woody Allen, mainile, apele care curg, ferestrele de foarte sus - pentru ca-mi daruiesc privelisti si senzatii - tocurile, sa fiu mama, inspiratia scrisului. Imi place dezordinea din bucatarie in timp ce gatesc, am o mare pasiune pentru clepsidre, sa primesc daruri, inelele mari, orasele noi, familiile mari, mese intinse, imi place sa dansez, iubirea si macii. Colectia mea cu statuete de pisici, clipa in care se intalnesc doua priviri, Ralu si Danona, ca un tot ce l-am creat din mult drag, increderea si mirosul de Channel. Baile fierbinti cu spuma, la lumina lumanarilor, pastele cu somon, rochiile care-mi dau senzatia ca sunt dezbracata, sa ofer, sa pregatesc, birourile, trenurile, cearceaful cu miros de nou dintr-un hotel, fotografiile nearanjate, inteligenta pe care s-o descopar, lumea vazuta dinauntru, ghivecele cu flori carora sa le vorbesc, culoarea mov, sa pictez, sa ma rog, fericirea cu gustul dulce-amarui, parul putin ciufulit si marturisirile. Ador muntele, aerul care sa-mi biciuiasca putin obrajii, caldura - de orice fel - "prima data", mirosul de iarba proaspata, micii, Rod Stewart, fotografii pe pian, amintirile din vremuri frumoase, ceaiul, tot ce e british, portelanurile fine si bijuteriile de argint, Salvator Dali. Imi place relatia construita, orice vine de la sine, Doris, cand cineva are nevoie de mine, ordinea care este in tot ce e dezordonat, merele, zambetul care-mi forteaza buzele daca ma gandesc la cineva drag, mirosul unei carti noi, Mozart, libertatea si diplomatia, legaturile nevazute, bicicletele, entuziasmul noului, conversatia care vine... vine... vine... Imi place sa cred, imi place sa simt, imi place sa gust, senzatia de om bun cand cineva imi multumeste, uneori ce-mi arata oglinda... sa plec si sa ma intorc, sa ... si nici acum parca nu-i tot... imi place lumea mea - care-mi apare nu intotdeauna clar - viata pe care as fi dorit s-o am... Ce mi-ar placea... sa cunosc sentimentul de trainicie, stabilitate, si probabil - putere - pe care ti-l da increderea in sine...

Un comentariu:

  1. Sentimentul de trainicie, stabilitate, si probabil - putere - pe care ti-l da increderea in sine sunt limitate in timp si spatiu, Ralu.
    Vin si pleaca, sunt efemere pe parcursul unei vieti. Poti crede, chiar simti, ca ai parte de trainicie, ca te bucuri de stabilitate, ca ai incredere in tine insuti si-ti zici ca esti implinit, DAR apoi POATE veni o clipa a vietii in care totul se naruie ca intr-un castel de carti de joc. Si din acea secunda universala, te invadeaza intrebarile si indoielile: unde ai gresit, CAND s-a intamplat, DE CE s-a intamplat, DE CE tie, Ce a lipsit ? DACA te-ai putea intoarce in trecut, ce ai schimba? Ce decizie ai luat in mod gresit? Care este momentul temporal si spatial din care s-a schimbat totul ? Nu vei stii raspunsul, vei face doar presupuneri, cautand ipoteze si trage concluzii: a fost real ceea ce credeai despre propria viata sau a fost doar imaginatia ?

    RăspundețiȘtergere