LA FOARTE MULTI ANI!!!!! 2010
Tuturor, toata dragostea mea!
Ma intorc in curand, si sper sa va vad pe toti sanatosi!
miercuri, 30 decembrie 2009
luni, 28 decembrie 2009
Plimbare de duminica
Am auzit ceva intr-un film, care mi-a placut foarte mult:
Cateodata viata iti ofera lamai; ai doua optiuni - sa le mananci, sau sa faci limonada.
Ieri mi-am oferit o limonada excelenta. Am fost in plimbare in New York, singura.
A fost super, o zi petrecuta numai cu mine, ca si cu cea mai buna prietena. Ne-am facut de cap, ne-am plimbat pe strazi, ne-am uitat la oameni (care erau foarte multi), ne-am odihnit pe cate o banca, ne-am oferit un suc de mere (ca doar eram in The Big Apple), am vizitat un muzeu, si ne-am bucurat de vremea excelenta si calda.
N-am sa inteleg niciodata oamenii care spun ca se plictisesc.
Eu reusesc sa nu ma plictisesc, sunt intotdeauna cu mine.
Cateodata viata iti ofera lamai; ai doua optiuni - sa le mananci, sau sa faci limonada.
Ieri mi-am oferit o limonada excelenta. Am fost in plimbare in New York, singura.
A fost super, o zi petrecuta numai cu mine, ca si cu cea mai buna prietena. Ne-am facut de cap, ne-am plimbat pe strazi, ne-am uitat la oameni (care erau foarte multi), ne-am odihnit pe cate o banca, ne-am oferit un suc de mere (ca doar eram in The Big Apple), am vizitat un muzeu, si ne-am bucurat de vremea excelenta si calda.
N-am sa inteleg niciodata oamenii care spun ca se plictisesc.
Eu reusesc sa nu ma plictisesc, sunt intotdeauna cu mine.
joi, 24 decembrie 2009
Reteta de Craciun
Se iau 12 luni si se curata foarte bine de suparare, orgoliu, ura, furie, frica, irascibilitate si stres. Apoi se imparte fiecare luna in 28-31 de zile, asa incat compozitia sa ajunga pentru exact un an.
Fiecare zi trebuie preparata separat; o parte de munca, o parte de liniste, o parte fericire si umor. Se adauga 3 lingurite de optimism, o lingurita de toleranta, o bucata de bun-simt, si...o picatura de speranta. Peste toata aceasta mixtura, se toarna fericire din plin.
Cand este gata, se orneaza cu un mic buchet de curaj si incredere in sine.
Se va servi zilnic, cu bucurie, alaturi de o ceasca de cafea proaspata, si cu o inepuizabila portie de credinta in Dumnezeu.
La Multi Ani!
Craciun Fericit!
Fiecare zi trebuie preparata separat; o parte de munca, o parte de liniste, o parte fericire si umor. Se adauga 3 lingurite de optimism, o lingurita de toleranta, o bucata de bun-simt, si...o picatura de speranta. Peste toata aceasta mixtura, se toarna fericire din plin.
Cand este gata, se orneaza cu un mic buchet de curaj si incredere in sine.
Se va servi zilnic, cu bucurie, alaturi de o ceasca de cafea proaspata, si cu o inepuizabila portie de credinta in Dumnezeu.
La Multi Ani!
Craciun Fericit!
miercuri, 23 decembrie 2009
Ce-mi lipseste
Imi lipseste tot, absolut tot.
Este o craca rebela care-mi blocheaza drumul de cate ori ies din casa, pe alee, de la bradul cel mare; imi lipseste.
Nicoleta si Nicole
Moll Vitan - miercuri - la fimul Orange.
Ursu ma scoate din minti de cate ori isi manifesta caracterul extrem de independent, cu alte cuvinte, cand cere cu insistenta sa iasa pe strada; imi lipseste.
Meme....
Cumparaturile de fiecare saptamana.... si Hala Traian; imi lipsesc.
Sunetul centralei noaptea, mult dupa ce m-am culcat, si Ralu face dus, desi e trecut bine de 12....;imi lipseste.
Rutina zilnica; imi lipseste.
Este o craca rebela care-mi blocheaza drumul de cate ori ies din casa, pe alee, de la bradul cel mare; imi lipseste.
Nicoleta si Nicole
Moll Vitan - miercuri - la fimul Orange.
Ursu ma scoate din minti de cate ori isi manifesta caracterul extrem de independent, cu alte cuvinte, cand cere cu insistenta sa iasa pe strada; imi lipseste.
Meme....
Cumparaturile de fiecare saptamana.... si Hala Traian; imi lipsesc.
Sunetul centralei noaptea, mult dupa ce m-am culcat, si Ralu face dus, desi e trecut bine de 12....;imi lipseste.
Rutina zilnica; imi lipseste.
Alb
Sambata a nins.
Puternic, cu vijelie, cu zgomot si foarte mult frig.
De obicei priveam Manhattan-ul de peste drum in fiecare seara, de data asta.... era tot invaluit intr-o ceata alba, in rotocoale de vant si parea asa... doar o idee... a unei asezari de basm. Parca nici luminile nu mai straluceau la fel.
Dupa care - s-a instaurat linistea. A urmat o zi frumoasa dar tot geroasa, cu joaca si rasete de copii fericiti de zapada, cu latraturi de catei - si mai fericiti - cu zbenguieli, un stranutat....urme multe, felurite, si o culoare de zapada alba, alba, alba....
Puternic, cu vijelie, cu zgomot si foarte mult frig.
De obicei priveam Manhattan-ul de peste drum in fiecare seara, de data asta.... era tot invaluit intr-o ceata alba, in rotocoale de vant si parea asa... doar o idee... a unei asezari de basm. Parca nici luminile nu mai straluceau la fel.
Dupa care - s-a instaurat linistea. A urmat o zi frumoasa dar tot geroasa, cu joaca si rasete de copii fericiti de zapada, cu latraturi de catei - si mai fericiti - cu zbenguieli, un stranutat....urme multe, felurite, si o culoare de zapada alba, alba, alba....
Oamenii
De cand am venit aici ma gandesc la acest subiect.
Ce-i face speciali pe cei de aici? Inca nu sunt sigura, ca peste tot, sunt feluriti, din toate punctele de vedere, poate chiar aici mai mult decat in alte parti.
Vanzatorul de cafea - banuiesc ca este din Sri Lanka.
Proprietarul restaurantului la care isi comanda Roxana uneori mancare - italian, cu angajati sud-americani.
Cel care serveste la pizzeria - italiana,desigur - de pe langa scola lui Chilli - japonez.
Cel de la benzinarie - unul indian, cu sapca, altul - indian dintr-o casta superioara, cu turban portocaliu.
Un cunoscut - roman - are angajati la firma lui de constructii - sud-americani.
Prietena Roxanei - Paulina -este din Bolivia (are un par superb).
Sefa mea - romanca maritata cu un italian (cei mai frumosi ochi verzi pe care i-am vazut).
O colega - fiica unui sud-american cu o japoneza.
O alta colega - are parinti maltezi.
Oriunde intorci capul - evrei - foarte multi barbati cu palarie si carlionti.
Asadar....vorba matusii mele - Printesa -... "o multime de oameni fac o lume"....
Ce-i face speciali pe cei de aici? Inca nu sunt sigura, ca peste tot, sunt feluriti, din toate punctele de vedere, poate chiar aici mai mult decat in alte parti.
Vanzatorul de cafea - banuiesc ca este din Sri Lanka.
Proprietarul restaurantului la care isi comanda Roxana uneori mancare - italian, cu angajati sud-americani.
Cel care serveste la pizzeria - italiana,desigur - de pe langa scola lui Chilli - japonez.
Cel de la benzinarie - unul indian, cu sapca, altul - indian dintr-o casta superioara, cu turban portocaliu.
Un cunoscut - roman - are angajati la firma lui de constructii - sud-americani.
Prietena Roxanei - Paulina -este din Bolivia (are un par superb).
Sefa mea - romanca maritata cu un italian (cei mai frumosi ochi verzi pe care i-am vazut).
O colega - fiica unui sud-american cu o japoneza.
O alta colega - are parinti maltezi.
Oriunde intorci capul - evrei - foarte multi barbati cu palarie si carlionti.
Asadar....vorba matusii mele - Printesa -... "o multime de oameni fac o lume"....
luni, 7 decembrie 2009
De Sfantul Nicolae
Prietenei mele de suflet, cu intarziere, dar cu tot dragul,
La multi ani!!!!!
Nicolae,
La foarte multi ani!!!!
La multi ani!!!!!
Nicolae,
La foarte multi ani!!!!
marți, 1 decembrie 2009
Thanksgiving
In ultima joi a fiecarei luni de noiembrie se sarbatoreste Thanksgiving.
Pentru americani este o sarbatoare foarte importanta, nu este casa, sau familie in care sa nu se gateasca curcan, sa nu fie o petrecere, sa nu fie distractie.
La inceputurile colonizarii, cand nu exista aproape nimic, iar proviziile cu care venisera colonistii pe corabii se terminasera, oamenii nu mai aveau ce manca, foametea se intalase… salvarea lor a venit de la un curcan salbatic… si de aceea acum se sarbatoreste Ziua Recunostintei.
Am fost la Roxana acasa, pentru ca nimeni nu ramane singur in aceasta zi; pe langa o multime de feluri de mancare, pregatite de toata lumea, masa pusa pentru 30 de persoane si muzica, discutii, harmalaie… ce m-a impresionat cel mai mult a fost atmosfera.
Eram acolo cinci romani, doi spanioli, un evreu, un indian, doi maltezi, si foarte multi americani. Nu s-a simtit vreo diferenta, toata lumea vorbea cu toata lumea, indiferent de varsta, culoare, religie sau sex. Poate suna ca o reclama, sau aduce a propaganda, dar am inteles ce inseamna spiritul american.
De fapt locul acesta nu e deosebit – mai mult decat altele – prin piesaje, sau relief, sau clima…. Ce face locul sa stralucesca sunt oamenii, si atitudinea lor.
Trebuie sa spun ca mi-a placut foarte mult mancarea, desi sosul pe care trebuia sa-l asortez cu curcanul, l-am mancat separat, ca o dulceata, ca n-am apucat sa gust din toate dulciurile, pentru ca erau prea multe, ca am vorbit despre fetele mele, despre carti, oameni, conceptii si posibilitati, ca am cantat – impreuna cu ceilalti – intr-un cuvant – m-am simtit excelent.
Pentru americani este o sarbatoare foarte importanta, nu este casa, sau familie in care sa nu se gateasca curcan, sa nu fie o petrecere, sa nu fie distractie.
La inceputurile colonizarii, cand nu exista aproape nimic, iar proviziile cu care venisera colonistii pe corabii se terminasera, oamenii nu mai aveau ce manca, foametea se intalase… salvarea lor a venit de la un curcan salbatic… si de aceea acum se sarbatoreste Ziua Recunostintei.
Am fost la Roxana acasa, pentru ca nimeni nu ramane singur in aceasta zi; pe langa o multime de feluri de mancare, pregatite de toata lumea, masa pusa pentru 30 de persoane si muzica, discutii, harmalaie… ce m-a impresionat cel mai mult a fost atmosfera.
Eram acolo cinci romani, doi spanioli, un evreu, un indian, doi maltezi, si foarte multi americani. Nu s-a simtit vreo diferenta, toata lumea vorbea cu toata lumea, indiferent de varsta, culoare, religie sau sex. Poate suna ca o reclama, sau aduce a propaganda, dar am inteles ce inseamna spiritul american.
De fapt locul acesta nu e deosebit – mai mult decat altele – prin piesaje, sau relief, sau clima…. Ce face locul sa stralucesca sunt oamenii, si atitudinea lor.
Trebuie sa spun ca mi-a placut foarte mult mancarea, desi sosul pe care trebuia sa-l asortez cu curcanul, l-am mancat separat, ca o dulceata, ca n-am apucat sa gust din toate dulciurile, pentru ca erau prea multe, ca am vorbit despre fetele mele, despre carti, oameni, conceptii si posibilitati, ca am cantat – impreuna cu ceilalti – intr-un cuvant – m-am simtit excelent.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)