http://metropotam.ro/La-zi/viralul-saptamanii-o-compania-aeriana-si-a-facut-pasagerii-sa-creada-in-mos-craciun-art9882413830/

pictura in cuvinte

Astazi pictez. Desi n-am atata talent, sau nici macar imaginatie, pentru a dansa in culori si forme reale pe o oarecare suprafata, astazi pictez in cuvinte. Nu in vorbe, nu in sunete, doar in cuvinte, ca si cum ar fi culori. Acum, subiectul: sentimentele mele. Este ceva, asa, ca o senzatie abia simtita, pe care nu o constientizezi foarte bine de la inceput.. ceva de care iti dai seama ca exista dupa catva timp... este acolo, si la un moment-dat iti spui: asta e, exista. E ca o revelatie. Cum de nu mi-am dat seama? n-am vrut. Intai, dupa primul moment, m-am speriat; apoi m-am amuzat ca de o gluma buna si cam naiva; dupa care am realizat enormitatea unei asemenea senzatii, mi-am revazut toata fiinta pe dinauntru si m-am minunat. Continui sa ma minunez de surprizele pe care mi le ofera viata. Si o intreb - pe viata - ..."de ce acum, de ce asa?" Si vizualizez viata ca o imagine colorata care ma copleseste, peste care cineva arunca, din cand in cand cu zeama de lamaie - dulce-acrisoara.

Vizita lui Ursu

Cateodata ii spun ca el e barbatul vietii mele!

cine mi-a spus "te iubesc"

Mi-a spus soarele, de multe ori, si m-a imbratisat. Mi-a spus ploaia, cand m-a spalat de pacate. Mi-a spus vantul, cand mi-a ravasit parul si mi-a ridicat fusta. Mi-au spus florile, cand au inflorit, pomii cand au rodit. Mi-a spus Dumnezeu, cand mi-a daruit. Mi-au spus sufletele mele, cand mi-au multumit. Mi-au spus barbati, cand m-au iubit. Mi-am spus eu, cand m-am privit. M-a iubit parfumul cand m-a invaluit.

tragand cu arcul... cu cativa ani in urma...

Maledetta Primavera

Voglia di stringersi e poi vino bianco, fiori e vecchie canzoni e si rideva di noi che imbroglio era maledetta primavera. Che resta di un sogno erotico se al mattino è diventato un poeta se a mani vuote di te non so più fare come se non fosse amore se per errore chiudo gli occhi e penso a te. Se per innamorarmi ancora tornerai maledetta primavera che imbroglio se per innamorarmi basta un'ora che fretta c'era maledetta primavera che fretta c'era se fa male solo a me. Che resta dentro di me di carezze che non toccano il cuore stelle una sola ce n'è che mi può dare la misura di un amore se per errore chiudi gli occhi e pensi a me. Se per innamorarmi ancora tornerai maledetta primavera che importa se per innamorarsi basta un'ora che fretta c'era maledetta primavera che fretta c'era maledetta come me. Lasciami fare come se non fosse amore ma per errore chiudi gli occhi e pensa a me. Che importa se per innamorarsi basta un'ora che fretta c'era maledetta primavera che fretta c'era lo sappiamo io e te Na, na, na, na , na , na, na, na, na, na, na, na, maledetta primavera na, na, na, na, na, na... Cam asa, da, exact!

la aniversare

Am reusit sa ajung si aici. Si privesc in fata, si privesc in urma... nu cu manie, vorba filmului, ci cu nostalgie pentru trecut, si cu incredere, pentru viitor. Si ma simt recunoscatoare, si inspirata. Zilele trecute cineva ma intreba ce anume ma face sa uit cum trece timpul... ei bine, scrisul, creatia, imaginatia care o ia razna... calatoriile in timp si spatiu de care reusesc sa ma bucur in fiecare zi, discutiile reale si imaginare pe care le port, faptul ca ma pot adapa in fiecare zi cu imaginea fiintelor dragi, minutele de alint cu necuvantatoarele de care sunt inconjurata... Cu o seara inainte de ziua in care am implinit 18 ani am scris in jurnal(pentru ca da, aveam jurnal...)cam ce mi-as dori in viata. Am revazut cele scrise... unele s-au indeplint, de altele uitasem... altele s-au evaporat in ceata timpului trecut... dar, cel mai important e ca mi-am dat seama ca inca mai doresc o mie de lucruri, vorba cantecului... "o mie de canturi o mie de flori cantam bucuriei luminii culori..." Culorile din sufletul meu sunt inca vii, vibrante... si le dedic anilor care vor sa vina, cu gandul plin de drag, cu asteptari, cu lumina. Revin cu picioarele pe pamant, si imi amintesc de suma anilor mei - traiti- hahaha, sper ca inca ma tin bine!

cum se spune "TE IUBESC" in 35 de limbi

..."IUBESC MODUL IN CARE MA FACE SA MA SIMT"... Albaneza- Te dua Araba- Ana behibak (catre un barbat)/Ana behibek (catre o femeie) Bulgara - Obicham te Creola - Mi aime jou Croata - Volim te Ceha - Miluji te Daneza - Jeg Elsker Dig Ebraica: Ani ohev otach (catre o femeie)/Ohevet Otach (catre un barbat) Esperanto - Mi amas vin Filipineza - Mahal kita Finlandeza - Mina rakastan sinua Franceza - Je t’aime Germana - Ich liebe dich Greaca - S’agapo Hawaiiana - Aloha Au Ia`oe Hindi: Hum Tumhe Pyar Karte hae Italiana: Ti amo Irlandeza - Taim i’ ngra leat Japoneza - Aishiteru or Anata ga daisuki desu Lituaniana - Tave myliu Maghiara- Szeretlek Mandarina- Wo ai ni Norvegiana- Jeg Elsker Deg Persana- Doset daram Poloneza - Kocham Ciebie Portugheza - Eu te amo Rusa - Ya tebya liubliu Sarba - Volim te Slovaca - Lu`bim ta Slovena - Ljubim te Spaniola - Te quiero / Te amo Suedeza - Jag alskar dig Turca - Seni Seviyorum Ucrainiana - Ya tebe kahayu

comentariu la "cu multumiri"

Ralu, cred ca te gandesti si la mine, iti spun pt a nu stiu cata oara, ai un har, foloseste-l! Astept o carte groasa cu care sa ma cufund intr-un fotoliu si sa nu o pot lasa din mana pana nu o termin. Cat sa astept? Nicole

Despre prietenii mei

Nicole:

Un prieten este aproape in moduri diferite, in fiecare zi, sau o data pe an, dar cu sufletul alaturi de tine. Eu am noroc, am un car de prieteni, mai mult sau mai putin apropiati; dar sunt oameni frumosi in ganduri si suflete, oameni cu rost, familii, de diferite varste si tipuri. Aceasta e o poza veche de 5 ani, de ziua mea.

Arta conversatiei

Sau despre smalltalk, sau "cum sa faci timpul sa treaca in mod placut" printr-o conversatie. Britanicii au acelasi vesnic subiect... vremea. Germanii si francezii, se pare, vorbesc destul de mult despre fotbal si job. In Romania am intalnit multe persoane care fac, mai mult sau mai putin, conversatie. Dar zilele trecute am avut parte de o adevarata lectie de "arta a conversatiei". Cu intrebari politicoase despre cum imi mai merge(in general, in viata), despre copiii mei(evident, toata lumea stie cat exagerez cu subiectul asta), despre ce carti am mai citit, putina incursiune si in politica, apoi cladiri, vreme, cunostinte comune... ceea ce ne-a adus mai aproape de tinta intalnirii noastre, o vizita la niste prieteni. Daca ar fi existat o camera de luat vederi(ascunsa) s-ar fi realizat un film cu titlul "vizita perfecta", cu o "conversatie potrivita". Am participat, dar am si observat, si m-am amuzat... urmaream un film mult mai bun(decat cele ale premiatilor nostri care imi lasa un gust foarte amar dupa vizionare), despre.... nimic.... dar scenografia de exceptie, regia... aleatorie, dialogurile... geniale, iar actorii, noi patru si-o vedeta. La final, de incheiere, o alta mostra de conversatie placuta, o concluzie finala, cu broderii pe marginea subiectului, cu comparatii, planuri de viitor si o evaluare distorsionata a vremii. (am inghetat ingrozitor, din pacate).

about "that chemistry"

my uncle once told me his love story , beautiful, simple and very sensitive. "In life you meet many women, of all kinds, which attract you more or less. But with only one you feel that special chemistry that makes you understand that she is the one and only" ... My uncle is married to his wife for about 40 years, they live happy in Toronto, and still believe in that chemistry.

O istorioara de mult pierduta

A fost odata ca-n povesti, ca de n-ar fi fost, nu v-as mai fi povestit.... anii 1900 - 1920. O tanara domnisoara frumoasa, inocenta, inteligenta si la moda cunoaste intamplator un print, cu vreo 12-15 ani mai mare, incantator, fin, un connosseur. Aceasta intalnire le da vietile peste cap, se indragostesc la prima vedere, traiesc o pasiune superba. El, un barbat frumos. Elegant, cu o tinuta admirabila ce amintea anii de militarie, inalt, blond, cu ochi albastri, era genul de barbat care atragea toate privirile. Intai, pentru ca era mai inalt cu un cap decat toata lumea din jur; apoi, tinuta, de aristocrat prin nastere, privirea inteligenta şi, foarte important, sarmul care se simtea. Era imposibil sa nu-l placi, şi stia sa foloseasca acest lucru in avantajul sau. La ea, totul era la superlativ. A fost intotdeauna o femeie frumoasa, decorativa, inteligenta şi culta, dar frumusetea din adolescenta nu mai poate fi niciodata egalata mai tarziu. Era indragostita de mov, purta rochii vaporoase, palarii cu boruri largi, voaluri, florile, mov desigur, nu-i lipseau niciodata. Avea cele mai frumoase toalete, vorbea numai in franceza, şi era intotdeauna inconjurata de un alai de prieteni. Preocupata de tot ce insemna educatia unei tinere in acea vreme, avea o adevarata pasiune pentru pian, picta pentru ca era de “bon ton”, citea poezii, niciodata romane – erau prea lungi şi plictisitoare – dansa, şi, evident, stia sa faca conversatie. Fiind de departe preferata tatalui sau, nu era seara sa nu straluceasca in societate, la seratele care aveau loc, de cele mai multe ori, la resedinta parintilor. Pentru ea, dar mai ales pentru parintii ei, cea mai mare mandrie era s-o asculte cantand la pian, sau s-o urmareasca dansand. Tineri sau mai maturi, pretendentii roiau in jurul ei, dar niciunul nu reusea s-o impresioneze; ba chiar, intr-un fel, simtea ca nici cuvintele de admiratie, nici florile, bomboanele sau volumele cu poezii pe care le primea cadou, şi nici chiar privirile fierbinti de adorare, nu reusesc sa o miste, nu ajung, cum spunea ea, “la casa inimii”. Acolo a ajuns doar unul, El, si pentru totdeauna. Au urmat o casatorie morganatica, 8 ani de iubire impreuna, si apoi o viata separata, cu aceeasi iubire in suflet, dar si cu regrete, cu dor si cu foarte multe amintiri. Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea-asa...

Cu multumiri

Aceasta e o scrisoare de multumiri, o scrisoare publica pentru cineva care crede in mine: Citesc de nu-stiu-cate-ori pe zi tot felul de texte intelepte pe facebook, foarte frumoase, unele motivationale, altele niste prostii notorii... dar printre ele am gasit de cateva ori un text care suna cam asa: orice om care apare in viata ta, e acolo cu un scop, chiar daca e doar un trecator (adica nu ramane in viata ta prea mult). Ei bine, desigur, analizez prea mult, si m-am intrebat, de fiecare data, ce rol are cutare, sau cutare in viata mea. Sunt cativa, putini dar dragi, care cred in mine, chiar daca eu nu vad motive, care ma incurajeaza si ma urmaresc in mica mea evolutie. Aici vreau sa multumesc, ma inclin si trimit o bezea virtuala, cui ma citeste, ma critica si ma lauda, dar mai ales, ma incurajeaza sa continui. Sper sa ma ridic la inaltimea asteptarilor. Multam!

Despre ploaie, nopti si dor de munte

Ploua. Incet, egal, morocanos. Si imi aduce aminte de o noapte de primavara, la munte, in care ploua la fel. Casuta de la Predeal era din lemn, la marginea padurii, si peste zi fusese destul de cald. M-am ridicat din pat, un cuib cu doi pui dragi, si am privit pe fereastra. Aburi ca de ceata se ridicau din pamant, iarba proaspata stralucea in lumina lunii; cu toate ca auzeam ploaia, totul parea incremenit ca intr-o felicitare tridimensionala. In casa se simtea mirosul de lemn umed, impreuna cu cel al prajiturii de seara, era cald si intuneric, doar luna avea cateva raze sprijinite de fereastra. Se auzea ploaia, si in acelasi timp doua respiratii linistite, de copii fara griji; senzatia era de o infinita pace, ca si cum o mana nevazuta tinea pavaza deasupra noastra. Am iesit incet pe terasa, infofolita, si am privit natura, in toata splendoarea ei umeda, incetosata, in nuante de gri, argintiu si verde inchis. Se vedeau brazii pe versantul de vizavi, iar catre varf, aceeasi ceata albicioasa, cu stele care reflectau in acele brazilor - se ridica din ploaia care continua sa cada morocanos, persistent, curat. Afara mirosul era diferit, te izbea aroma brazilor, a ierbii, a urmelor lasate de o turma de oi. Iubesc muntele, mi-am amintit astazi cat de mult il iubesc, cat e mult mi-a lipsit in anii trecuti, cat de mult a insemnat pentru mine... Si, ca si de un om, un prieten uitat pe care il redescoperi, amintirea muntelui in toata maretia lui ma copleseste, ma ia pe sus parca din somn... nu o data mi s-a intamplat sa ma trezeasca din somn gandul cuiva, acum e aceeasi senzatie, parca ma chema, imi trimite mesaje pe cai ascunse, ma invadeaza cu amintiri, senzatii, mirosuri si sunete. Asa ca promit, ca unui iubit uitat, sa ma intorc la tine, dragul meu munte.

Despre visul care se repeta obsesiv

Scriu astazi despre un vis. Un vis care se repeta obsesiv, despre care imi vine sa spun..."can`t get you out of my mind"... Sunt la sfarsitul unui drum de viata, mai exact dupa o schimbare, si stiu ca trebuie sa gasesc un alt loc in care sa locuiesc. Si, brusc, de fiecare data, imi amintesc de o casa pe care o am. O casa pe care o redescopar, uneori este mobilata, alteori este goala - si atunci imi fac planuri s-o mobilez -, in alte dati stiu de aceasta casa, dar "redescopar" alte incaperi... De fiecare data simt un val de bine, cand imi "amintesc" de casa, imi da un sentiment de siguranta si confort, si nu e intotdeauna vorba de o casa in adevaratul sens al cuvantului, ci mai degraba de un camin. Este un vis care se repeta cu regularitate, ca un tic-tac al ceasului fiecarei vieti. Este ceea ce imi aminteste de ce am de facut, inconstient, de mine, de o viata si de decizii. "can`t get you out of my mind"... Nu cred in explicatiile viselor, dar cred in ce mi-a fost spus, cu cateva zile in urma:..."e ceva la care ma gandesc... exista in mintea mea..." :) oricum, imi plac casele noi!