pictura in cuvinte

Astazi pictez. Desi n-am atata talent, sau nici macar imaginatie, pentru a dansa in culori si forme reale pe o oarecare suprafata, astazi pictez in cuvinte. Nu in vorbe, nu in sunete, doar in cuvinte, ca si cum ar fi culori. Acum, subiectul: sentimentele mele. Este ceva, asa, ca o senzatie abia simtita, pe care nu o constientizezi foarte bine de la inceput.. ceva de care iti dai seama ca exista dupa catva timp... este acolo, si la un moment-dat iti spui: asta e, exista. E ca o revelatie. Cum de nu mi-am dat seama? n-am vrut. Intai, dupa primul moment, m-am speriat; apoi m-am amuzat ca de o gluma buna si cam naiva; dupa care am realizat enormitatea unei asemenea senzatii, mi-am revazut toata fiinta pe dinauntru si m-am minunat. Continui sa ma minunez de surprizele pe care mi le ofera viata. Si o intreb - pe viata - ..."de ce acum, de ce asa?" Si vizualizez viata ca o imagine colorata care ma copleseste, peste care cineva arunca, din cand in cand cu zeama de lamaie - dulce-acrisoara.