miercuri, 30 decembrie 2009

LA FOARTE MULTI ANI!!!!! 2010
Tuturor, toata dragostea mea!
Ma intorc in curand, si sper sa va vad pe toti sanatosi!

luni, 28 decembrie 2009

Plimbare de duminica

Am auzit ceva intr-un film, care mi-a placut foarte mult:
Cateodata viata iti ofera lamai; ai doua optiuni - sa le mananci, sau sa faci limonada.
Ieri mi-am oferit o limonada excelenta. Am fost in plimbare in New York, singura.
A fost super, o zi petrecuta numai cu mine, ca si cu cea mai buna prietena. Ne-am facut de cap, ne-am plimbat pe strazi, ne-am uitat la oameni (care erau foarte multi), ne-am odihnit pe cate o banca, ne-am oferit un suc de mere (ca doar eram in The Big Apple), am vizitat un muzeu, si ne-am bucurat de vremea excelenta si calda.
N-am sa inteleg niciodata oamenii care spun ca se plictisesc.
Eu reusesc sa nu ma plictisesc, sunt intotdeauna cu mine.

joi, 24 decembrie 2009

Reteta de Craciun

Se iau 12 luni si se curata foarte bine de suparare, orgoliu, ura, furie, frica, irascibilitate si stres. Apoi se imparte fiecare luna in 28-31 de zile, asa incat compozitia sa ajunga pentru exact un an.
Fiecare zi trebuie preparata separat; o parte de munca, o parte de liniste, o parte fericire si umor. Se adauga 3 lingurite de optimism, o lingurita de toleranta, o bucata de bun-simt, si...o picatura de speranta. Peste toata aceasta mixtura, se toarna fericire din plin.
Cand este gata, se orneaza cu un mic buchet de curaj si incredere in sine.
Se va servi zilnic, cu bucurie, alaturi de o ceasca de cafea proaspata, si cu o inepuizabila portie de credinta in Dumnezeu.

La Multi Ani!
Craciun Fericit!

miercuri, 23 decembrie 2009

Ce-mi lipseste

Imi lipseste tot, absolut tot.
Este o craca rebela care-mi blocheaza drumul de cate ori ies din casa, pe alee, de la bradul cel mare; imi lipseste.
Nicoleta si Nicole
Moll Vitan - miercuri - la fimul Orange.
Ursu ma scoate din minti de cate ori isi manifesta caracterul extrem de independent, cu alte cuvinte, cand cere cu insistenta sa iasa pe strada; imi lipseste.
Meme....
Cumparaturile de fiecare saptamana.... si Hala Traian; imi lipsesc.
Sunetul centralei noaptea, mult dupa ce m-am culcat, si Ralu face dus, desi e trecut bine de 12....;imi lipseste.
Rutina zilnica; imi lipseste.

Alb

Sambata a nins.
Puternic, cu vijelie, cu zgomot si foarte mult frig.
De obicei priveam Manhattan-ul de peste drum in fiecare seara, de data asta.... era tot invaluit intr-o ceata alba, in rotocoale de vant si parea asa... doar o idee... a unei asezari de basm. Parca nici luminile nu mai straluceau la fel.
Dupa care - s-a instaurat linistea. A urmat o zi frumoasa dar tot geroasa, cu joaca si rasete de copii fericiti de zapada, cu latraturi de catei - si mai fericiti - cu zbenguieli, un stranutat....urme multe, felurite, si o culoare de zapada alba, alba, alba....

Oamenii

De cand am venit aici ma gandesc la acest subiect.
Ce-i face speciali pe cei de aici? Inca nu sunt sigura, ca peste tot, sunt feluriti, din toate punctele de vedere, poate chiar aici mai mult decat in alte parti.
Vanzatorul de cafea - banuiesc ca este din Sri Lanka.
Proprietarul restaurantului la care isi comanda Roxana uneori mancare - italian, cu angajati sud-americani.
Cel care serveste la pizzeria - italiana,desigur - de pe langa scola lui Chilli - japonez.
Cel de la benzinarie - unul indian, cu sapca, altul - indian dintr-o casta superioara, cu turban portocaliu.
Un cunoscut - roman - are angajati la firma lui de constructii - sud-americani.
Prietena Roxanei - Paulina -este din Bolivia (are un par superb).
Sefa mea - romanca maritata cu un italian (cei mai frumosi ochi verzi pe care i-am vazut).
O colega - fiica unui sud-american cu o japoneza.
O alta colega - are parinti maltezi.
Oriunde intorci capul - evrei - foarte multi barbati cu palarie si carlionti.

Asadar....vorba matusii mele - Printesa -... "o multime de oameni fac o lume"....

luni, 7 decembrie 2009

De Sfantul Nicolae

Prietenei mele de suflet, cu intarziere, dar cu tot dragul,

La multi ani!!!!!

Nicolae,

La foarte multi ani!!!!

marți, 1 decembrie 2009

Thanksgiving

In ultima joi a fiecarei luni de noiembrie se sarbatoreste Thanksgiving.
Pentru americani este o sarbatoare foarte importanta, nu este casa, sau familie in care sa nu se gateasca curcan, sa nu fie o petrecere, sa nu fie distractie.
La inceputurile colonizarii, cand nu exista aproape nimic, iar proviziile cu care venisera colonistii pe corabii se terminasera, oamenii nu mai aveau ce manca, foametea se intalase… salvarea lor a venit de la un curcan salbatic… si de aceea acum se sarbatoreste Ziua Recunostintei.
Am fost la Roxana acasa, pentru ca nimeni nu ramane singur in aceasta zi; pe langa o multime de feluri de mancare, pregatite de toata lumea, masa pusa pentru 30 de persoane si muzica, discutii, harmalaie… ce m-a impresionat cel mai mult a fost atmosfera.
Eram acolo cinci romani, doi spanioli, un evreu, un indian, doi maltezi, si foarte multi americani. Nu s-a simtit vreo diferenta, toata lumea vorbea cu toata lumea, indiferent de varsta, culoare, religie sau sex. Poate suna ca o reclama, sau aduce a propaganda, dar am inteles ce inseamna spiritul american.
De fapt locul acesta nu e deosebit – mai mult decat altele – prin piesaje, sau relief, sau clima…. Ce face locul sa stralucesca sunt oamenii, si atitudinea lor.
Trebuie sa spun ca mi-a placut foarte mult mancarea, desi sosul pe care trebuia sa-l asortez cu curcanul, l-am mancat separat, ca o dulceata, ca n-am apucat sa gust din toate dulciurile, pentru ca erau prea multe, ca am vorbit despre fetele mele, despre carti, oameni, conceptii si posibilitati, ca am cantat – impreuna cu ceilalti – intr-un cuvant – m-am simtit excelent.

vineri, 20 noiembrie 2009

St Patrick Cathedral





Ziua unei jumatati din inima mea

Azi, o jumatate din mine aniverseaza inca un an de viata.
LA MULTI ANI, JUMATATE DIN INIMA MEA!!!!!!!!!!!

marți, 17 noiembrie 2009




Dupa un urcus pe serpentine, cu masina, nu prea placut, pe niste coclauri unde cu greu iti puteai imagina ca si-ar putea face cineva casa, am ajuns in sfarsit, la capatul drumului.
Ascunsa bine printre copaci, intr-un mic luminis, o casa; nu prea mare, cu un etaj, intrarea mica, ferestre potrivite – de munte – acoperite elegant cu cateva vitralii pictate modern.
Interiorul insa – m-a impresionat in mod deosebit. Fiecare obiect din casa parea a fi adus de la un anticariat. Casa este construita in asa fel incat o parte din living sa aiba tavanul pana in podul casei, cealalta parte avand balcon, care se prelungeste cu un coridor ingust – puntea de trecere catre dormitoarele si baile de la etaj.
Jos, livingul are un perete de sticla, care ofera o priveliste superba, din varful muntelui pana jos, la poale; undeva in dreapta, ca un sarpe urias Hudson se intinde lenes spre ocean, strecurandu-se in drumul lui , intre o creasta si o vale, pe sub un pod luminat feeric noaptea. Imaginea care te indeamna la visare si nostalgie pare copiata dintr-o carte de povesti, ai impresia ca esti uriasul care priveste la piticii din vale – cu casute imbracate in luminite, masinute si pomisori.
Trebuie sa ai un sentiment deosebit, de putere, daca stapanesti, chiar si din priviri, o astfel de casa.
Parterul are si o camera de biliard, decorata simplu, cateva scaune vechi, si tablouri cu femei imbracate elegant, care joaca biliard, de pe la inceputul secolului trecut.
Apoi este camera cu jocuri, deplasata ceva mai mult in timp, prin anii `950. Sunt jocuri mecanice, un Darts pe perete, iar intr-un colt, un bar.
Barul… iar un prilej de incantare – cel putin al privirii. Sunt felurite sticle – mai vechi, mai noi - afise vechi inramate, accesorii – demodate acum – cani de bere din metal… o colectie care tradeaza un pasionat al obiectelor originale.
De fapt, toata casa este plina de mici colectii.
Bucataria , asezata ca o insula in mijlocul unuia din colturile casei, are expuse pe latura vizibila din orice unghi ai privi - obiecte de bucatarie din ceramica – sunt fructe si legume, in marime naturala, ceainice, un trenulet, animale mici….
Dar ce mi-a taiat cu adevarat rasuflarea a fost biblioteca. Asezata in asa fel incat mascheaza un coridor – care duce la dormitorul principal al casei - ocupa un intreg perete, de jos pana sus. Si contine numai editii originale – princeps - .
Plus o alta mica colectie de obiecte minuscule de arta, statuete, obiecte din piele sau din sticla, sfesnice si mici lampioane, care aprinse discret printre carti, te transporta imaginar intr-unul din magazinele in care se plimbau cei trei prieteni din Harry Potter.
Ceasuri vechi, o pendula enorma, masinute de jucarie originale, tablouri, desene, un paravan chinezesc…. peste tot muzica in surdina. O atmosfera de muzeu – sau o lume de poveste pentru cineva pasionat de copilarie si adolescenta.

luni, 16 noiembrie 2009

Central Park

Central Park este o mica padure in mijlocul Manhattan-ului. S-a pastrat aproape perfect, sunt o multime de copaci batrani care stau, parca, marturie celor care viziteaza – marturie a ceea ce a fost…. E un contrast impresionant…. Aceasta mica padure inconjurata de modernitate…..
Un parc cu foarte multe veverite gri – n-am vazut niciuna roscata de cand am venit aici – banuiesc ca aceasta e culoarea locala - . Am vazut foarte multe persoane cu pungi pline cu alune sau nuci, care veneau special sa hranesca burticile parca fara fund ale veveritelor….. si altele cu inima plina de vorbe bune…. Pentru hrana spiritului…. M-a impresionat chiar un tablou…. O doamna foarte in varsta…. Care n-avea nimic de dat de mancare….. statea de vorba, cu o voce calda si afectuoasa, cu una din acesta vietati zburdalnice…. Care chiar se orpise de ceva timp din agitatia specifica…. Si o asculta pe acea doamna…..
Sunt si foarte multi copii, de toate varstele, oameni in varsta, cu insotitori, sau singuri, pe banci, sunt indragostiti, prieteni…..
Aici am vazut prima oara un cuplu de doi barbati care se tineau de mana si isi zambeau ….
Cateva terase cu scaune elegante…. Din fier forjat …. Cativa clienti….
Intr-o intersectie de alei – o mica orchestra iti inviora auzul …. Melodii placute – potrivite cu atmosfera din parc….. ale unor – poate – viitori cantareti celebri….
Daca n-aveai loc pe bancile din apropiere…. Era loc berechet pe jos…. Cu picioarele incrucisate sub tine, in fata…. Se auzea si se vedea si mai bine.
Sapata intr-o stanca…. Cu putine amenajari adaugate….. o mica gradina zoologica pentru copii mai mici….. avea expuse animale „de ograda”….. in alta parte, intr-o cladire speciala, sau in voliere uriase - pasari….. separat, intr-o incinta cu acvariu si piscina – pesti …. Am vazut chiar, de la distanta, ce-i drept, un mic spectacol prezentat de cateva foci tare prietenoase….. se vedea ca erau obisnuite cu spectatori….
Un spectacol placut, de duminica dupa-amiaza, pe un fond verde….. cu foarte multe nuante de rosu…. Pana la galben….. strajuit de copaci batrani…. Intelepti si repectabili in nemiscarea lor.

A facut Dumnezeu curat

Zilele trecute a fost uragan pe coata de Est.
N-a ajuns pana in NY in toata splendoarea lui, doar asa, s-a simtit ca si curentul de la faldurile unei mantii de vijelie, ca sa nu uitam ca suntem de fapt – supusi capriciilor timpului.
Intai s-a acoperit cerul de nori… din ce in ce mai grosi …
Apoi a inceput vantul… atat de puternic, incat aveai impresia ca nu mai e mult si tota lumea va incepe sa zboare prin aer… ca o multime de Mary Poppins…
Doua nopti am ascultat cum scartie si incearca sa smulga ce mai era prin pomi…
Dupa care a venit ploaia… puternica, rece, insistenta in caderea ei ca o cearta care se tot repeta……
Cladirile s-au invaluit intr-o ceata alba, laptoasa, iar ploaia cadea in continuare…
Pana cand a reusit sa curete praful… Cheful tuturora…
Pomii sunt dezbracati acum, in nerusinarea lor din fiecare toamna, frunzele alearga zapacite dintr-o parte intr-alta… ca si cum habar n-au unde sa se opreasca…
In toata nebunia asta de noiembrie doar cateva rate canadiene plutesc impasibile… aproape nemiscate… pe valurile razlete ale unui Hudson care s-a trezit din lenea lui zilnica …si s-a gandit, probabil, ca e timpul sa mai ude si el pietrele de pe maluri…

sâmbătă, 7 noiembrie 2009

vineri, 6 noiembrie 2009

Top of the Rock

Am vizitat Top of the Rock seara, cand New-York-ul era numai lumini si culoare, pe fondul violet al unei nopti de toamna. O cladire uriasa, de 68 de etaje, construita in anii `20 ai secolului trecut, in otel si sticla.
Ca sa ajungem pe acoperis am schimbat doua ascensoare, iar ultimul, care urca cu o viteza ametitoare, ne-a oferit si un spectacol deosebit: daca priveai in sus, spre acoperis, vedeai cum alearga etajele, marcate cu lumini circulare, pe langa tine, si un film pe cadranul transparent al cabinei, un film despre cladire si cei care au construit-o. Intre doua ascensoare, cativa dintre cei care alcatuiesc pesonalul de serviciu fac fotografii turistilor, pe fondul unui perete care are panorama din varful cladirii, astfel incat da impresia ca cei care se fotografiaza sunt pe una din barnele de constructie, in aer, parca intr-un film din anii `940. Impresia este foarte puternica, iar privelistea, coplesitoare.
Inainte de iesirea pe terasa penultimului etaj intri intr-un fel de anticamera, o incapere goala, cu tavanul si podeaua alcatuite din placi luminoase, care, in momentul in care pasesti sub sau deasupra lor, declanseaza diferite sunete si lumini. Poti compune, astfel, o melodie care suna putin extraterestru, din sunete metalice, ca si cum atingi tastatura unui calculator, iar in loc de deget, esti chiar tu, invaluit in culori diferite.
Acoperisul iti da impresia ca esti pe varful lumii, mai sus decat oricare alta cladire, iar tot ce se vede in jur.... e la picioarele tale. Iti da impresia ca esti puternic, ca poti face orice, ca esti mai aproape de Dumnezeu. Orice s-ar mai intampla in viata, momentul in care mi-am deschis bratele catre ce e mai sus - e o senzatie pe care mi-o voi aminti intotdeauna. M-a sarutat vantul... am avut un moment de tandrete cu noaptea, si apoi m-a adus cu picioarele inapoi, pe pamant, un frig groaznic, normal de altfel la o asemenea inaltime.
Unul din momentele speciale din viata.

luni, 2 noiembrie 2009

Metropolitan Museum

Metropolitan Museum este urias, un mic orasel cu de toate, plin ochi de oameni de peste tot, un fel de esenta tare a Americii.

Am vazut o expozitie cu artefacte din Egiptul Antic, cu tesaturi, sarcofage, obiecte de imbracaminte, sandale confectionate din foita de aur, bijuterii, mumii in diferite stadii, picturi murale si o multime de statui.

Special pentru un mic templu care a fost transportat si asamblat din nou in muzeu, a fost construita o sala enorma, cu un lac in miniatura, care are unul din pereti din sticla, spre Central Park; vederea e superba.

Apoi am vizitat cateva incaperi din perioada Regelui Soare, redate cu o mare exactitate, o expozitie de portelanuri din Bavaria, impodobite pretios cu fructe si flori din zahar, vitralii superb executate, statui din perioada Renasterii sau Clasica, picturi din toate perioadele si chiar si lucrari executate din obiecte neconventionale.

Italia - Franta - Marea Britanie - sunt doar cateva din ce am retinut.....

La loc de cinste este o sectiune a muzeului destinata perioadei victoriene, incaperi redate exact, cu toate detaliile - tapiterii, covoare, portelanuri, mobilier, lampi; Razboiul de secesiune are si el parte lui importanta alocata in muzeu, cu costume, tablouri...

Marii artisti americani au expuse in acest muzeu o multime de lucrari, evident impartite pe perioadele corespunzatoare.

Pe acoperis, ca sa suplineasca parca privelistea care taia rasuflarea, o lucrare din otel, ca o increngatura argintie, denumita sugestiv "Malstrom".

Plin de lume, de studenti si elevi care stateau pe jos, cu picioarele incrucisate, si desenau, sau pictau, ori fotografiau sau se fotografiau, foarte multi copii, oameni de toate varstele, culorile....

Un loc de cultura, in care se tin concerte, se perinda colectii si diferite expozitii.... un loc in care e nevoie de mult mai mult decat o singura zi.

Halloween

Sarbatoarea asta are mare succes aici. Aproape toate casele au fost impodobite cu cele mai morbide lucruri cu putinta, e plin de fantome, de lilieci, panze de paianjen pe la ferestre sau peste tufisuri, dovleci uriasi sculptati fioros, in care ard lumanarele - pentru impresie artistica - pietre de mormant cu diferite inscriptii - care de care mai "interesante"; la loc de cinste - Dracula - incredibil... si aici!
Sambata a fost o intreaga parada pe strazi, in magazine, in case - toata lumea era costumata.
Una din vizite a fost la un Hair Shop, in care erau vreo cinci vrajitoare, un Dracula, a French Maid, o Morticia si un Albert Einstein. Toata lumea costumata, machiata, intr-o mare verva, cu paharele pline si gustari, intr-o petrecere care s-a prelungit pana tarziu in noapte.

joi, 29 octombrie 2009





Manhattan - ziua si seara - de peste Hudson.




luni, 26 octombrie 2009

Fotografii pentru site










Vineri a fost ziua in care s-au facut fotografii pentru site - prilej de mare distractie... aranjamente, camasi, jachete, pantofi nefolositi in fiecare zi, make-up, lipstick.... tot ce trebuie.
Am atasat cateva din fotografiile facute cu o parte din echipa - din pacate n-au fost prezenti toti.
Cladirea care se vede in spatele nostru este cea in care compania isi desfasoara activitatea, in cateva birouri la parter.
Sper sa va amintiti de mine, daca nu, va las sa ma descoperiti...
Atmosfera este de exceptie, toate lumea munceste - serios, responsabil, si cu mare drag - din cate mi-am dat seama - pentru ca sunt zile in care nu se tine cont ca a venit ora de plecare, sau ca ceva este numai treaba cuiva, uneori radem romaneste... si comentam in engleza, pentru a balansa impolitetea, alteori mancam in stil american, adica din picioare, sau pe fuga, sau in fata computerului.
Asta nu inseamna ca n-am mai facut asa, sau ca nu se intampla si acasa... doar incerc sa redau atmosfera de aici.
E ok.

luni, 19 octombrie 2009

De dor

Azi am simtit primul dor... s-a materializat in cateva lacrimi pe care am incercat, discret, sa le ascund.... ma uitam la fotografiile de acasa.... si m-am gandit apoi ca in viata fiecaruia din noi vine un moment numit de cei din vechime - initierea - sigur, la unii mai devreme, la altii mai tarziu....
Acum, inca nu mi-am dat seama daca e vorba de "initierea" mea, sau a celor care au ramas acasa... oricum, se spune ca, uneori, numai cand nu mai ai ceva, iti dai seama cat de mult valoreaza...

Azi tot orasul a avut parte de o baie de lumina si caldura, iar Hudson, vorba cuiva drag, avea diamante pe crestele valurilor.
Se pare ca toamna nu se mai grabeste spre final, incearca sa ne mai dea cateva zile bune...

Doua din noile mele prietene, Dolly si Chloe, s-au bucurat de ziua frumoasa, si plimbarea obisnuita, de fiecare dimineata, s-a prelungit cu cateva minute de stat la soare, pentru incalzit trupul si sufletul, si pentru ca aratau excelent, am improvizat o mica sesiune foto... o sa postez rezultatele in cel mai scurt timp.

Pana atunci, trimit in Romania tot ce pot sa strang, virtual, din soarele de aici... si cateva diamante si pentru Dambovita.... care e mult mai frumoasa.

duminică, 18 octombrie 2009

Party in New York

Vineri seara am fost la prima petrecere de office - de aici - prilej de a cunoaste oameni, de a discuta noi variante de asociere, incrucisari de interese... un party dat de unul din clientii companiei... seara tarziu, intr-o locatie interesanta... un restaurant italienesc....

Nimic formal, am descoperit acum ca stilul casual poate implica, de fapt, toate celelalte stiluri... poti avea cea mai serioasa conversatie intr-o pereche de jeans si un t-shirt, sau cea mai frivola discutie mondena ...imbracat la patru ace.
Nu sunt reguli - mancare, bautura, muzica, dans......... si o multime de oameni - din nou - de toate felurile... aici am vazut prima oara un japonez dansand pe muzica lui Michael Jackson... foarte interesanta combinatia... iar Apple Martini.... mmmm..... excelent.....

Peste toate si peste toti a pus stapanire frigul, ploua de doua zile incontinuu, o ploaie rece asezonata cu rafale de vant... multa umezeala si foarte putin chef de plimbare.... din pacate....
Manhattan troneaza in continuare peste rau, cu acelasi aer impasibil, de urias pe care nu-l schimba nimic, colorat viu si diferit pe fondul cenusiu al cladirilor, sub un cer rece, albastrui si umed....

marți, 13 octombrie 2009

Live, from New York

Am ajuns, de cateva zile, deja.
Si impresiile, si gandurile imi sunt amestecate.
Zborul l-am suportat mai bine decat ma asteptam, fara ameteli sau senzatii rele, si am incercat sa simt fiecare moment, asa cum a venit; n-am dormit deloc, eram, ca niciodata, treaza.
Ok, am ajuns; primul contact - autoritatile - mai bine decat ma asteptam. Cei de aici m-au intampinat peste asteptarile mele, iar seara...care acasa era aproape dimineata...s-a incheiat cu o baie fierbinte si un gand bun pentru cei dragi.
Am dormit si iar am dormit...destul de greu m-am acomodat cu fusul orar...dar...de luni... I`m working (dar despre asta in alta zi).

Pana acum am retinut case cochete, dovleci si ornamente care asteapta Halloween-ul, o multime de oameni de toate felurile - probabil asa era in Turnul Babel - o multime de oameni cu caini, de toate rasele, ingrijiti ca niste copii, sosele, poduri, raul Hudson- a carui curgere monotona o urmaresc in fiecare noapte de la fereastra dormitorului meu- vapoare, salupe, vase de croaziera, masini, magazine, curatenie- foarte multa curatenie- verdeata in fiecare loc posibil, miros sarat si verde, soare si nori.... si cea mai mare Luna pe care am vazut-o vreodata, agatata de cateva stele deasupra cladirilor uriase din Manhatan.
As vrea sa pot impacheta tot amalgamul asta de senzatii, de toate felurile, sa le pot expedia PrioriPost acasa.... voua.

marți, 6 octombrie 2009

Cu o zi inainte de plecare

Mi-a spus deunazi o prietena draga ca nu-si ia "la revedere", ca nu-i place sentimentul..... prefera sa ma stie in acelasi loc; banuiesc ca raman in acelasi loc, cel putin cu spiritul.
Asadar plec.
Si mi-am facut bagajele: mi-am impachetat hainele, cateva carti, ceva obiceiuri ce ma insotesc pretutindeni, ceva gros, ceva subtire.... Mi-am pus, bineinteles, si cosmetice, si pe langa ele, cateva din visele vechi, pe cele noi le aduc de acolo....
Daca m-am pregatit?
Fizic, da, sunt gata sa infrunt raul de avion, sa nu ma holbez prea tare la lumea din jur, desi ultimele luni am dus lipsa oamenilor - cei pe care i-am vazut au fost prea putini - si sunt gata sa intru pe aceasta usa - practic stau acum in fata ei, imaginar, desigur, si astept startul.... intr-o noua viata.
Si totusi imi iau ramas bun de la cei din jur, dar nu de tot..... I`ll be back!