De dor

Azi am simtit primul dor... s-a materializat in cateva lacrimi pe care am incercat, discret, sa le ascund.... ma uitam la fotografiile de acasa.... si m-am gandit apoi ca in viata fiecaruia din noi vine un moment numit de cei din vechime - initierea - sigur, la unii mai devreme, la altii mai tarziu....
Acum, inca nu mi-am dat seama daca e vorba de "initierea" mea, sau a celor care au ramas acasa... oricum, se spune ca, uneori, numai cand nu mai ai ceva, iti dai seama cat de mult valoreaza...

Azi tot orasul a avut parte de o baie de lumina si caldura, iar Hudson, vorba cuiva drag, avea diamante pe crestele valurilor.
Se pare ca toamna nu se mai grabeste spre final, incearca sa ne mai dea cateva zile bune...

Doua din noile mele prietene, Dolly si Chloe, s-au bucurat de ziua frumoasa, si plimbarea obisnuita, de fiecare dimineata, s-a prelungit cu cateva minute de stat la soare, pentru incalzit trupul si sufletul, si pentru ca aratau excelent, am improvizat o mica sesiune foto... o sa postez rezultatele in cel mai scurt timp.

Pana atunci, trimit in Romania tot ce pot sa strang, virtual, din soarele de aici... si cateva diamante si pentru Dambovita.... care e mult mai frumoasa.