M-a intors de o saptamana, si inca nu ma satur de tot ce ma inconjoara.
Am regasit lucruri mici, dar familiare, si, cel mai important, am regasit oamenii apropiati mie, nucleul in jurul caruia se invarte viata oricui.
Calatoria mea a fost o experienta, interesanta cel putin dintr-un punct de vedere. Am invatat ceva mai mult despre mine, am cunoscut alti oameni, am inteles ceva din spiritul care insufleteste America, am vazut si am simtit mult.
Fiecare sfarsit e un nou inceput.
Cand am plecat, am inceput o perioada, cand m-am intors, am inceput alta.
Fiecare calatorie, mai mult sau mai putin lunga, adauga ceva bagajului cu care traversam viata, iar bagajul meu este acum si mai mare.
Am adaugat cunostinte noi, povesti, oameni, stari (nu mi-am imaginat niciodata ca-mi poate fi atat de dor!), mi-am imbogatit mintea si spiritul.
Am venit si cu un regret - nu am ajuns la Statuia Libertatii - dar, daca stau sa ma gandesc mai bine, nici nu trebuia. A fost de ajuns sa privesc pe strada, oamenii, cladirile, lumina..., sa inteleg dezinvoltura si siguranta pe care o simti la tot pasul, si am inteles ca Libertatea, in sensul ei cel mai pur, nici nu are nevoie de o statuie. Este ceea ce se simte, se vede si se percepe.
Este ceea ce am eu aici, intr-un Bucuresti pudrat cu foarte multa zapada, rece si cald in acelasi timp, este ceea ce ma copleseste si imi da o stare de foarte, foarte, foarte mult bine.
Este faptul ca am unde sa ma intorc, dupa orice fel de calatorie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu