Despre momentele astrale

"Orele astrale ale omenirii" de Stefan Zweig O carte care m-a marcat profund, de la prima citire. O carte despre evenimente, sau mai bine spus, momente, care au generat evenimente. Momente importante, aparute cu voie sau fara voie, care au facut istorie. Raportat la scara mai mica, la mine, momentele astrale exista si vor mai fi... ce e foarte important e ce simt in momentul in care constientizez un astfel de moment. De curand am avut o zi cat un an, plina, intensa, marcanta. La finele ei m-am simtit mai inteleapta, desi confuza... ca si cum aveam un cos cu mere, un cos mare cu doar cateva mere, care s-a umplut dintr-o data de tot felul de alte fructe; mi-a dat senzatia aproape fizica de greu, satietate, complexitate de idei, trairi... prima impresie a fost ca am primit prea mult dintr-o data, si nu stiu ce sa fac cu ce am acum; apoi, am recunoscut si am inteles. Si nu ma opresc din mirarea fata de ce inseamna "intamplarea", si jocurile nu-stiu-cui de acolo, de sus, meandre de situatii, dantelarie de feeling-uri, o retea nevazuta a vietii in care cred, gandesc, ma razgandesc, cuget, cantaresc si traiesc. Orele mele astrale sunt mai degraba minute, clipe, in care am revelatii - pictural - mi se ia valul de pe ochi... vad mai departe de material. Am certitudini, desi nu le inteleg, constientizez fara sa stiu, transmit si primesc informatii. ............................................... Mi se pare foarte urat ca atunci cand ajuti, sa-l faci pe cel ajutat dependent, ba mai mult sa gasesti placere si satisfactie in asta. "Tot ce e gratis, de fapt costa foarte mult". Mai concret, intr-o astfel de zi am inchis o usa - definitiv - si am dechis scartait o alta care astepta modest, in umbra, sa fie remarcata. Am deschis-o scartait pentru ca asa sunt eu, plina de temeri, neincrezatoare si circumspecta... dar ma tratez... Si pentru ca-mi plac citatele, mai aduc aminte de inca unul dintr-un film, anost de altfel...(filmul): "Daca viata iti da un cos cu lamai, fa-ti o limonada"... sau ceva de genul asta. Imi voi face o limonada dulce din ce fructe am primit in cos, ma voi bucura de culoare, de gust... de prietenia cu mine. Imi place o anumita limonada "green apple", cu suc de mere si menta. Asa ca am sa combin ce e neplacut - lamaile acre si dulci in acelasi timp - cu gustul placut, greu, plin, orgasmic - al merelor - si am sa asezonez cu momentele mele astrale - menta - aroma puternica a ceva mic, aproape impalpabil, dar care condimenteaza din plin gustul vietii.