Ce ne defineste?

O meserie, un titlu, copiii pe care-i crestem, sau casa, averea, numele? Ne definesc cuvintele pe care le rostim, sau pe care, altii, le scriu? Sau gesturile, atitudinea, faptele... De cate ori cunosc o persoana noua ma intreb ce-am sa retin - numele - categoric nu, (stiu, sunt de groaza, nu prea retin numele persoanelor, mai degraba fetele!). Am sa retin figura - asta numai daca chiar ma intereseaza in vreun fel persoana respectiva -, poate tinuta, sau imbracamintea... Au fost persoane la care am retinut numai mana pe care mi-au intins-o, sau pantofii, sau chiar persoane la care n-am retinut ceva clar din infatisare, doar vocea, mirosul sau atitudinea. Uneori ochii ne iau privirile, sau statura, imaginea de ansamblu, sau doar o particularitate. Nici nu ma gandesc neaparat la oamenii cunoscuti. Uneori e ceva care ma indeamna sa definesc omul doar dintr-o privire. Alteori, ma intersectez cu oameni pe care nu stiu cum sa-i.... "definesc". Si continui sa ma intreb, ce ne defineste? Mi-ar placea sa primesc raspunsuri de la voi, cei care ma cititi:)...

Muscata din fereastra

"Pelargonium (Muscata), planta cu flori multe, viu colorate si frunze frumoase, rotunjite si usor parfumate, se simte bine in plina lumina si plin soare, intr-un loc aerisit, dar fara curenti de aer." Muscata este o floare careia ii sta cel mai bine in ghiveci, de preferinta unul frumos colorat, cu posibilitatea de a nu retine apa. Cel mai mult ii place la soare, in lumina si la caldura potrivita. De cele mai multe ori trebuie protejata de sunete puternice sau agresiuni care ar putea sa-i strice atmosfera placuta in care se simte cel mai bine. Este frumoasa, decorativa, dar si foarte sensibila. Nu trebuie sa primeasca energii negative, sa nu se tipe in preajma ei, sa nu fie curent, dar nici prea cald. Este fidela, serioasa si senzuala, frumos mirositoare si incantator de colorata ... Este o floare de ghiveci care pare perfecta pentru orice mediu, rezistenta si puternica. In realitate, este foarte sensibila, are nevoie de caldura, de orice fel, de vorbe bune, liniste si stabilitate. Numai asa poate raspandi arome minunate in jur, si incanta privirile... este felul ei de a darui inspiratie.

o seara de iarna

Este o seara superba, ninge linistit si cald, cu fulgi mari; privesc pe fereastra si e totul acoperit de zapada, iar cei doi brazi strajuiesc mari, incotosmanati in omat. In casa miroase a mere cu scortisoara, beau vin fiert si ma las in voia viselor, cu ochii larg deschisi. Si ma gandesc la tot ce e in aparenta rece, dar cu miezul fierbinte, la iarna pe care o am inainte, ca la un test de trecut pentru a ajunge la primavara, la campuri cu maci, la pasiuni trecute, la iernile vietii fiecaruia. Si invat sa astept o alta iarna.

istoria unei familii

Ma uit in jur si ma intreb ce face, ce construieste, istoria unei familii. De unde vine vorba "e din familie... mostenire..." Obiceiurile noi, la care se adauga cele vechi, numele, scoala, hobby-urile... Prima impresie intr-o casa in care intri pentru prima data este definitorie, iti spune foarte multe despre oamenii care locuiesc acolo. Apoi atitudinea, cuvintele, alcatuite in fraze, gesturile, cartile (chiar si prin absenta lor spun foarte mult), mirosul... obisnuinta mancarurilor. Sunt amintirile din copilaria fiecaruia, povestile despre rude, asa cum bine e cunoscut ca fiecare are propriul roman; sunt impresii, acte, mosteniri si certuri, casatoriile, inmormantarile, nuntile si nasterile, numele date si cele capatate, porecle, descrieri, interpretari. Dar deasupra acestora sta de fapt acelasi spirit, de clan sau de turma, sentimentul de apartenenta si posesie al fiecaruia ce se simte parte dintr-o anumita familie.

vreau

lista cu ce vreau sa fac: sa mai vad Venetia; sa calaresc; sa dau o petrecere in care sa-mi invit toti prietenii, dar chiar pe toti; mai sunt cateva carti pe care vreau sa le citesc; sa spun "te iubesc" cand simt (am o mare problema cu rostirea acestor cuvinte, mi se par foarte incarcate emotional, si prea des folosite in gol); sa am o bicicleta cu care sa ma plimb intr-un parc; o sedinta foto sexy; tatuajul pe care mi-l tot promit, intr-un anumit moment al vietii mele; sa ma schimb, sa fiu buna, calda, sa zambesc mai mult; sa ma simt din nou frumoasa; sa ma impac cu meme, si cu toata lumea, de fapt. Si sa nu mor pana cand n-o sa ma simt rupta in doua de pasiune, si n-o sa simt starea aceea de bine si atat, fericire, abandon, lumina, caldura... alaturi. Mai vreau sa traiesc sentimentul de implinire, sa fiu mandra de mine, si sa vad asta si in ochii celor din jurul meu. Vreau sa termin ce am inceput sa scriu, sa nu ramana povestea extraordinara care a fost, nespusa. Si neaparat, sa apuc sa cunosc, sa simt, sa pipai, sa miros, sa traiesc.

reteta pentru zile proaste

am mancat placinta cu mere; am fost la un film cu vampiri; mi-am luat o cana alba cu picatele roz si un ceas de perete cu un design tipic Raluca; am mancat nachos cu salsa picant.... very, very hot; am tras o portie buna de plans; am facut terapie prin mangaiat Doris cel putin o jumatate de ora; am inchis ochii, m-am rupt de realitate, si am plutit departe.. departe.. departe.. in alt timp si in alt spatiu...; am deschis fereastra si am respirat un aer rece, cu miros de brad, am ascultat sunetele din cartier, voci, latraturi, cateva ciripituri, masini, un copil care plangea, o frana brusca, manele, un motor care nu porneste, linistea din curtea mea; apoi am pornit la un dialog cu florile, cu fiintele din jurul meu, cu mine, in final. Dupa care mi-am rezervat o jumatate de ora de afectiune cu Ursu, mangaiat, vorbit frumos, primit o gramada de par pe haine, boturi in picioare, tavalit pe spate de fericire, alergat ca nebunul de la un capat la altul al curtii, ca sa-mi arate cat de fericit e ca-l bag in seama... mosul meu gri, urat mirositor, latos si foarte inteligent. Dar cea mai buna metoda este sa astern semne pe hartia virtuala, chiar daca asta inseamna sa ma dezvalui, sa ma eliberez de ce e greu si neplacut. Rasfoiesc desene si picturi de-ale Danei, si fotografii vechi, ma duc cu gandul in alta lume, imi amintesc de zile frumoase. Si vorbesc, tare sau in gand, ma apropii, ma lipesc, cu ganduri si zambete, vorbe, pareri, cuvinte nespuse, intrebari si culori, si foarte multa caldura. Asa imi revin, incet - incet.