reteta pentru zile proaste

am mancat placinta cu mere; am fost la un film cu vampiri; mi-am luat o cana alba cu picatele roz si un ceas de perete cu un design tipic Raluca; am mancat nachos cu salsa picant.... very, very hot; am tras o portie buna de plans; am facut terapie prin mangaiat Doris cel putin o jumatate de ora; am inchis ochii, m-am rupt de realitate, si am plutit departe.. departe.. departe.. in alt timp si in alt spatiu...; am deschis fereastra si am respirat un aer rece, cu miros de brad, am ascultat sunetele din cartier, voci, latraturi, cateva ciripituri, masini, un copil care plangea, o frana brusca, manele, un motor care nu porneste, linistea din curtea mea; apoi am pornit la un dialog cu florile, cu fiintele din jurul meu, cu mine, in final. Dupa care mi-am rezervat o jumatate de ora de afectiune cu Ursu, mangaiat, vorbit frumos, primit o gramada de par pe haine, boturi in picioare, tavalit pe spate de fericire, alergat ca nebunul de la un capat la altul al curtii, ca sa-mi arate cat de fericit e ca-l bag in seama... mosul meu gri, urat mirositor, latos si foarte inteligent. Dar cea mai buna metoda este sa astern semne pe hartia virtuala, chiar daca asta inseamna sa ma dezvalui, sa ma eliberez de ce e greu si neplacut. Rasfoiesc desene si picturi de-ale Danei, si fotografii vechi, ma duc cu gandul in alta lume, imi amintesc de zile frumoase. Si vorbesc, tare sau in gand, ma apropii, ma lipesc, cu ganduri si zambete, vorbe, pareri, cuvinte nespuse, intrebari si culori, si foarte multa caldura. Asa imi revin, incet - incet.