Decizii

Dupa o migrena care mi-a infulecat o jumatate de zi, ma plimb ametita prin casa. Nu aprind nicio lumina, gandesc mai bine in intuneric. Dintr-o data, totusi, doua raze palide imi lumineaza intai pasii, apoi se maresc si imi inunda incaperea. E luna noua, si oricat as dori intuneric in jur, luna incapatanata imi face drum prin lumina. La fel si cu deciziile. Cu vreo 12 ani in urma am luat o decizie. Printre multe altele. Proasta. Foarte proasta. Am acceptat atunci ceva ce mi s-a impus, e adevarat - emotional - nu mi-a pus nimeni pistolul in tampla -, cu ochii plecati, intr-o totala supunere. Urmarile le simt si astazi, exact ca razele de luna din seara asta, imi reflecta si azi drumul... Desigur, decizii avem de luat zilnic, mai mult sau mai putin importante; din pacate, oricat de putin importanta ni s-ar parea, orice decizie de-a noastra reverbereaza, se propaga ca o unda de soc si asupra celor din jur. Habar n-am niciodata sa iau cele mai bune decizii, pentru ca gandesc haotic... pentru mine, pentru cei din jur... ei bine, acum nu ma mai gandesc la mine, si decid doar pentru cele doua fiice pe care (inca) le mai am alaturi, aproape doi adulti cu tot ceea ce inseamna asta.