..."Inainte de ceremonie Viorica a fost vizitata pe rand, de batrana printesa, care a venit sub pretextul unei ultime verificari a tinutei şi pentru a se asigura ca a invatat ceremonia, ca stie ce are de facut; de fapt, era la fel de emotionata, ca şi mama Vioricai, cu ochii la fel de umezi şi cu aceeasi voce tremurata. Intr-un fel ciudat, simtea mult mai multa emotie la aceasta nunta decat la cealalta, şi chiar fata de ce simtise la casatoriile celorlalti copii. Nemarturisit, Jean era fiul ei preferat, şi, desi severa din fire, intotdeauna avusese o slabiciune in fata dorintelor lui. Aceasta iubire pe care stia ca o simte Jean, pe care o vedea sincera şi adevarata, o impresionase, iar prezenta Vioricai, altfel decat se asteptase, ii umpluse sufletul de şi mai multa afectiune pentru Jean. O placuse pe Viorica, atat cat ar fi putut batrana printesa sa o faca, şi desi nu-I va arata niciodata, a fost de acord cu alegerea facuta de Jean. O induiosa aceasta copila cu un nimb de par roscat ce-I inconjura chipul, cu ochii verzi de pisica blanda, şi din prima clipa a adoptat-o, şi a considerat-o fiica ei. Viorica era imbracata in alb, acoperita pana in varful gatului, dupa moda vremii, cu mainile inmanunsate in matase, cu valuri de matase curgandu-I pe langa corp, şi cu o trena impresionanta, din aceeasi matase; parul ii fusese periat şi pieptanat minute in sir de Florica, care a prelungit momentul cat a putut de mult, cuprinsa de emotii şi cu ochii in lacrimi. Il aranjase simplu, prins cu cateva agrafe de aur in parti, ca sa-I lase fata libera, şi, contrar uzantelor, dar la dorinta Vioricai, l-a lasat pe spate sa-I curga liber, ca soarele reflectat in valtoarea unui parau razlet. Matasos, moale şi buclat, a fost apoi usor acoperit cu voalul, o capodopera din tul brodat manual, dantela de Chantilly, mostenire de la mama batranei printese. Surorile lui Jean nu au dorit niciuna sa-l poarte, nu mai era de mult la moda, dar Viorica acceptase bucuroasa sa-I faca placere batranei printese, iar Jean a fost mai mult decat induiosat de alegerea ei. Voalul ii acoperea parul, spatele, şi cobora gratios pe trena, acoperind-o pe jumatate. De la batrana printesa primise voalul, de la tatal ei primise un colier de perle, ales de Florica, de care Nicolae era foarte mandru, iar de la batranul Ghica diadema din platina cu diamante care ii incununa fruntea, deasupra voalului. Florica ii daruise cu o seara inainte cerceii care-o impodobeau acum discret, perle cu diamante, iar de la surorile lui Jean – bratara, fina, subtire, batuta in diamante. Dupa batrana printesa, au urmat surorile şi cumnatele, cu aparenta de decenta şi buna cuviinta, dar cu multa galagie şi veselie in suflet; erau ca un alai de zeite, colorate, afabile, acoperite de bijuterii şi matasuri scumpe. Veneau sa o anunte pe Viorica ca totul este gata, şi ca toata lumea o astepta numai pe ea. A aparut, un inger alb cu parul de foc, cu priviri verzi; asa cum statea in pragul conacului, inconjurata de lumina şi insufletita de fericire, asa şi-a amintit-o Jean toata viata. Cu figura toata numai fericire, frumoasa, tanara şi foarte indragostita, pecete in sufletul lui Jean. Un buchet de viorele, pregatit de Jean, i-a completat tinuta. Cu toata dorinta printilor Ghica de trece cat mai usor peste evenimentul acesta, satenii şi fratii lui Jean facusera in asa fel incat atmosfera sa fie mult mai relaxata şi calda. Ceremonia a avut loc la biserica conacului, şi a fost oficiata de cinci preoti; un cor format din 20 de copii le-a cantat, iar micul alai a fost intampinat in curtea bisericii de taranii veniti din sat. Tot ei impodobisera biserica cu o seara inainte; erau flori peste tot, legate cu panglici de culoarea mov, dupa cum le poruncise batrana-printesa, şi cu crengi pline de verdeata. Podeaua de piatra fusese curatata din timp, vestmintele preotilor innoite, copiii din cor cadorisiti, iar satenilor le-au fost impartite mancaruri şi fructe. Nicolae şi Florica Frunzescu, fii lor, impreuna cu fratii, surorile, cumnatii şi cumnatele lui Jean, batrana printesa şi batranul Ghica au fost martorii acestei casatorii. O casatorie in fata lui Dumnezeu, pe care vor fi nevoiti toata viata sa şi-o dovedeasca şi in fata lumii."... .