..."Inainte de ceremonie Viorica a fost vizitata pe rand, de batrana printesa, care a venit sub pretextul unei ultime verificari a tinutei şi pentru a se asigura ca a invatat ceremonia, ca stie ce are de facut; de fapt, era la fel de emotionata, ca şi mama Vioricai, cu ochii la fel de umezi şi cu aceeasi voce tremurata. Intr-un fel ciudat, simtea mult mai multa emotie la aceasta nunta decat la cealalta, şi chiar fata de ce simtise la casatoriile celorlalti copii. Nemarturisit, Jean era fiul ei preferat, şi, desi severa din fire, intotdeauna avusese o slabiciune in fata dorintelor lui. Aceasta iubire pe care stia ca o simte Jean, pe care o vedea sincera şi adevarata, o impresionase, iar prezenta Vioricai, altfel decat se asteptase, ii umpluse sufletul de şi mai multa afectiune pentru Jean. O placuse pe Viorica, atat cat ar fi putut batrana printesa sa o faca, şi desi nu-I va arata niciodata, a fost de acord cu alegerea facuta de Jean. O induiosa aceasta copila cu un nimb de par roscat ce-I inconjura chipul, cu ochii verzi de pisica blanda, şi din prima clipa a adoptat-o, şi a considerat-o fiica ei. Viorica era imbracata in alb, acoperita pana in varful gatului, dupa moda vremii, cu mainile inmanunsate in matase, cu valuri de matase curgandu-I pe langa corp, şi cu o trena impresionanta, din aceeasi matase; parul ii fusese periat şi pieptanat minute in sir de Florica, care a prelungit momentul cat a putut de mult, cuprinsa de emotii şi cu ochii in lacrimi. Il aranjase simplu, prins cu cateva agrafe de aur in parti, ca sa-I lase fata libera, şi, contrar uzantelor, dar la dorinta Vioricai, l-a lasat pe spate sa-I curga liber, ca soarele reflectat in valtoarea unui parau razlet. Matasos, moale şi buclat, a fost apoi usor acoperit cu voalul, o capodopera din tul brodat manual, dantela de Chantilly, mostenire de la mama batranei printese. Surorile lui Jean nu au dorit niciuna sa-l poarte, nu mai era de mult la moda, dar Viorica acceptase bucuroasa sa-I faca placere batranei printese, iar Jean a fost mai mult decat induiosat de alegerea ei. Voalul ii acoperea parul, spatele, şi cobora gratios pe trena, acoperind-o pe jumatate. De la batrana printesa primise voalul, de la tatal ei primise un colier de perle, ales de Florica, de care Nicolae era foarte mandru, iar de la batranul Ghica diadema din platina cu diamante care ii incununa fruntea, deasupra voalului. Florica ii daruise cu o seara inainte cerceii care-o impodobeau acum discret, perle cu diamante, iar de la surorile lui Jean – bratara, fina, subtire, batuta in diamante. Dupa batrana printesa, au urmat surorile şi cumnatele, cu aparenta de decenta şi buna cuviinta, dar cu multa galagie şi veselie in suflet; erau ca un alai de zeite, colorate, afabile, acoperite de bijuterii şi matasuri scumpe. Veneau sa o anunte pe Viorica ca totul este gata, şi ca toata lumea o astepta numai pe ea. A aparut, un inger alb cu parul de foc, cu priviri verzi; asa cum statea in pragul conacului, inconjurata de lumina şi insufletita de fericire, asa şi-a amintit-o Jean toata viata. Cu figura toata numai fericire, frumoasa, tanara şi foarte indragostita, pecete in sufletul lui Jean. Un buchet de viorele, pregatit de Jean, i-a completat tinuta. Cu toata dorinta printilor Ghica de trece cat mai usor peste evenimentul acesta, satenii şi fratii lui Jean facusera in asa fel incat atmosfera sa fie mult mai relaxata şi calda. Ceremonia a avut loc la biserica conacului, şi a fost oficiata de cinci preoti; un cor format din 20 de copii le-a cantat, iar micul alai a fost intampinat in curtea bisericii de taranii veniti din sat. Tot ei impodobisera biserica cu o seara inainte; erau flori peste tot, legate cu panglici de culoarea mov, dupa cum le poruncise batrana-printesa, şi cu crengi pline de verdeata. Podeaua de piatra fusese curatata din timp, vestmintele preotilor innoite, copiii din cor cadorisiti, iar satenilor le-au fost impartite mancaruri şi fructe. Nicolae şi Florica Frunzescu, fii lor, impreuna cu fratii, surorile, cumnatii şi cumnatele lui Jean, batrana printesa şi batranul Ghica au fost martorii acestei casatorii. O casatorie in fata lui Dumnezeu, pe care vor fi nevoiti toata viata sa şi-o dovedeasca şi in fata lumii."... .

You raise me up

https://www.youtube.com/watch?v=Yfwlj0gba_k

Gabriel García Márquez: 15 invățăminte despre dragoste și viață.

Draga mea, / Dragul meu, Nu înceta niciodată să zâmbești, nici chiar atunci când ești trist, pentru că nu se știe cine se poate îndrăgosti de zâmbetul tău. Nu îți petrece timpul cu cineva care nu e dispus să și-l petreacă cu tine. Poate că pentru lume ești doar o singură persoană, dar pentru o persoană ești întreaga lume. Doar pentru că cineva nu te iubește așa cum vrei tu, nu înseamnă că nu te iubește cu toată ființa sa. Poate că Dumnezeu va dori să cunoști multe persoane nepotrivite înainte de a cunoaște persoana potrivită, pentru ca atunci când o vei cunoaște în sfârșit să știi să fii recunoscător. Caută să devii un om mai bun și asigură-te că știi cine ești tu înainte de a cunoaște pe cineva și a aștepta ca acea persoană să știe cine ești. Nu merită să plângi pentru nimeni, iar cel care merită nu te va face să plângi. Problema căsătoriei este că se termină în fiecare seară după ce faci dragoste și trebuie să o reconstruiești în fiecare dimineață înainte de micul dejun. Nu-i pe lume loc mai trist decât un pat pustiu. Cel mai rău fel de a simți lipsa cuiva e să-i stai alături, dar să simți că nu-ți mai aparține. Nu plânge pentru că s-a terminat, zâmbește pentru că s-a petrecut. Memoria inimii elimină răul și amplifică binele și, grație acestui artificiu, reușim să ne suportăm trecutul. Niciun medicament nu vindecă ce nu poate vindeca fericirea. Le-aș dovedi oamenilor cât greșesc gândind că încetează să iubească atunci când îmbătrânesc, fără să știe că îmbătrânesc numai când încetează să iubească. Singurul lucru pe care trebuie să-l știi în dragoste: că viața nu are nevoie de lecții de la nimeni. Gabriel García Márquez (6 martie 1927 – 17 aprilie 2014)

Vieţile noastre nu ne apartin

Am auzit deunazi ceva si redau, pentru ca nu vreau sa uit: "Uneori suntem ca un burete pentru sentimentele, trairile, senzatiile celor din jur. Daca te simti afectat, e bine sa lucrezi la protectia ta." Foarte interesant! Acum imi pot explica uneori starile proaste pe care le absorb de la persoane cu care nu prea interactionez. Intr-un fel sau altul suntem legati toti, unii de altii. "Our lives are not our own. From womb to tomb, we are bound to others, past and present, and by each crime and every kindness, we birth our future." —Sonmi-451 "Să citeşti înseamnă să primeşti. Astfel a te cunoaşte pe sine este posibil doar prin ochii altuia. Progresul este dobândit prin perseverenţă, prin a te împinge mereu către mai mult. Vieţile noastre nu ne apartin. Încă din pântece până la forma existenţială actuală, suntem legaţi de alţii. Nici prezentul sau trecutul… Iar prin fiecare crimă sau fapt bun săvârşite, dăm naştere viitorului personal." "I believe death is only a door. One closes, and another opens. If I were to imagine heaven, I would imagine a door opening. And he would be waiting for me there." —Sonmi-451 "Truth is singular. Its 'versions' are mistruths." —Sonmi-451

Decizii

Dupa o migrena care mi-a infulecat o jumatate de zi, ma plimb ametita prin casa. Nu aprind nicio lumina, gandesc mai bine in intuneric. Dintr-o data, totusi, doua raze palide imi lumineaza intai pasii, apoi se maresc si imi inunda incaperea. E luna noua, si oricat as dori intuneric in jur, luna incapatanata imi face drum prin lumina. La fel si cu deciziile. Cu vreo 12 ani in urma am luat o decizie. Printre multe altele. Proasta. Foarte proasta. Am acceptat atunci ceva ce mi s-a impus, e adevarat - emotional - nu mi-a pus nimeni pistolul in tampla -, cu ochii plecati, intr-o totala supunere. Urmarile le simt si astazi, exact ca razele de luna din seara asta, imi reflecta si azi drumul... Desigur, decizii avem de luat zilnic, mai mult sau mai putin importante; din pacate, oricat de putin importanta ni s-ar parea, orice decizie de-a noastra reverbereaza, se propaga ca o unda de soc si asupra celor din jur. Habar n-am niciodata sa iau cele mai bune decizii, pentru ca gandesc haotic... pentru mine, pentru cei din jur... ei bine, acum nu ma mai gandesc la mine, si decid doar pentru cele doua fiice pe care (inca) le mai am alaturi, aproape doi adulti cu tot ceea ce inseamna asta.

Corinteni 13:4-7

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.

mi-e dor

mi-e dor de tine mi-e dor de senzatia de catifea din gandul meu de valul fierbinte din suflet, de atingerea vorbelor si de impletitura de idei mi-e dor de cum ma faceai sa ma simt de caldura care ma inunda dupa discutii interminabile de timpul petrecut impreuna si de orele petrecute gandindu-ma la tine de saruturi in cuvinte si de mangaieri in priviri…