..."Inainte de ceremonie Viorica a fost vizitata pe rand, de batrana printesa, care a venit sub pretextul unei ultime verificari a tinutei şi pentru a se asigura ca a invatat ceremonia, ca stie ce are de facut; de fapt, era la fel de emotionata, ca şi mama Vioricai, cu ochii la fel de umezi şi cu aceeasi voce tremurata. Intr-un fel ciudat, simtea mult mai multa emotie la aceasta nunta decat la cealalta, şi chiar fata de ce simtise la casatoriile celorlalti copii. Nemarturisit, Jean era fiul ei preferat, şi, desi severa din fire, intotdeauna avusese o slabiciune in fata dorintelor lui. Aceasta iubire pe care stia ca o simte Jean, pe care o vedea sincera şi adevarata, o impresionase, iar prezenta Vioricai, altfel decat se asteptase, ii umpluse sufletul de şi mai multa afectiune pentru Jean. O placuse pe Viorica, atat cat ar fi putut batrana printesa sa o faca, şi desi nu-I va arata niciodata, a fost de acord cu alegerea facuta de Jean. O induiosa aceasta copila cu un nimb de par roscat ce-I inconjura chipul, cu ochii verzi de pisica blanda, şi din prima clipa a adoptat-o, şi a considerat-o fiica ei. Viorica era imbracata in alb, acoperita pana in varful gatului, dupa moda vremii, cu mainile inmanunsate in matase, cu valuri de matase curgandu-I pe langa corp, şi cu o trena impresionanta, din aceeasi matase; parul ii fusese periat şi pieptanat minute in sir de Florica, care a prelungit momentul cat a putut de mult, cuprinsa de emotii şi cu ochii in lacrimi. Il aranjase simplu, prins cu cateva agrafe de aur in parti, ca sa-I lase fata libera, şi, contrar uzantelor, dar la dorinta Vioricai, l-a lasat pe spate sa-I curga liber, ca soarele reflectat in valtoarea unui parau razlet. Matasos, moale şi buclat, a fost apoi usor acoperit cu voalul, o capodopera din tul brodat manual, dantela de Chantilly, mostenire de la mama batranei printese. Surorile lui Jean nu au dorit niciuna sa-l poarte, nu mai era de mult la moda, dar Viorica acceptase bucuroasa sa-I faca placere batranei printese, iar Jean a fost mai mult decat induiosat de alegerea ei. Voalul ii acoperea parul, spatele, şi cobora gratios pe trena, acoperind-o pe jumatate. De la batrana printesa primise voalul, de la tatal ei primise un colier de perle, ales de Florica, de care Nicolae era foarte mandru, iar de la batranul Ghica diadema din platina cu diamante care ii incununa fruntea, deasupra voalului. Florica ii daruise cu o seara inainte cerceii care-o impodobeau acum discret, perle cu diamante, iar de la surorile lui Jean – bratara, fina, subtire, batuta in diamante. Dupa batrana printesa, au urmat surorile şi cumnatele, cu aparenta de decenta şi buna cuviinta, dar cu multa galagie şi veselie in suflet; erau ca un alai de zeite, colorate, afabile, acoperite de bijuterii şi matasuri scumpe. Veneau sa o anunte pe Viorica ca totul este gata, şi ca toata lumea o astepta numai pe ea. A aparut, un inger alb cu parul de foc, cu priviri verzi; asa cum statea in pragul conacului, inconjurata de lumina şi insufletita de fericire, asa şi-a amintit-o Jean toata viata. Cu figura toata numai fericire, frumoasa, tanara şi foarte indragostita, pecete in sufletul lui Jean. Un buchet de viorele, pregatit de Jean, i-a completat tinuta. Cu toata dorinta printilor Ghica de trece cat mai usor peste evenimentul acesta, satenii şi fratii lui Jean facusera in asa fel incat atmosfera sa fie mult mai relaxata şi calda. Ceremonia a avut loc la biserica conacului, şi a fost oficiata de cinci preoti; un cor format din 20 de copii le-a cantat, iar micul alai a fost intampinat in curtea bisericii de taranii veniti din sat. Tot ei impodobisera biserica cu o seara inainte; erau flori peste tot, legate cu panglici de culoarea mov, dupa cum le poruncise batrana-printesa, şi cu crengi pline de verdeata. Podeaua de piatra fusese curatata din timp, vestmintele preotilor innoite, copiii din cor cadorisiti, iar satenilor le-au fost impartite mancaruri şi fructe. Nicolae şi Florica Frunzescu, fii lor, impreuna cu fratii, surorile, cumnatii şi cumnatele lui Jean, batrana printesa şi batranul Ghica au fost martorii acestei casatorii. O casatorie in fata lui Dumnezeu, pe care vor fi nevoiti toata viata sa şi-o dovedeasca şi in fata lumii."... .

You raise me up

https://www.youtube.com/watch?v=Yfwlj0gba_k

Gabriel García Márquez: 15 invățăminte despre dragoste și viață.

Draga mea, / Dragul meu, Nu înceta niciodată să zâmbești, nici chiar atunci când ești trist, pentru că nu se știe cine se poate îndrăgosti de zâmbetul tău. Nu îți petrece timpul cu cineva care nu e dispus să și-l petreacă cu tine. Poate că pentru lume ești doar o singură persoană, dar pentru o persoană ești întreaga lume. Doar pentru că cineva nu te iubește așa cum vrei tu, nu înseamnă că nu te iubește cu toată ființa sa. Poate că Dumnezeu va dori să cunoști multe persoane nepotrivite înainte de a cunoaște persoana potrivită, pentru ca atunci când o vei cunoaște în sfârșit să știi să fii recunoscător. Caută să devii un om mai bun și asigură-te că știi cine ești tu înainte de a cunoaște pe cineva și a aștepta ca acea persoană să știe cine ești. Nu merită să plângi pentru nimeni, iar cel care merită nu te va face să plângi. Problema căsătoriei este că se termină în fiecare seară după ce faci dragoste și trebuie să o reconstruiești în fiecare dimineață înainte de micul dejun. Nu-i pe lume loc mai trist decât un pat pustiu. Cel mai rău fel de a simți lipsa cuiva e să-i stai alături, dar să simți că nu-ți mai aparține. Nu plânge pentru că s-a terminat, zâmbește pentru că s-a petrecut. Memoria inimii elimină răul și amplifică binele și, grație acestui artificiu, reușim să ne suportăm trecutul. Niciun medicament nu vindecă ce nu poate vindeca fericirea. Le-aș dovedi oamenilor cât greșesc gândind că încetează să iubească atunci când îmbătrânesc, fără să știe că îmbătrânesc numai când încetează să iubească. Singurul lucru pe care trebuie să-l știi în dragoste: că viața nu are nevoie de lecții de la nimeni. Gabriel García Márquez (6 martie 1927 – 17 aprilie 2014)

Vieţile noastre nu ne apartin

Am auzit deunazi ceva si redau, pentru ca nu vreau sa uit: "Uneori suntem ca un burete pentru sentimentele, trairile, senzatiile celor din jur. Daca te simti afectat, e bine sa lucrezi la protectia ta." Foarte interesant! Acum imi pot explica uneori starile proaste pe care le absorb de la persoane cu care nu prea interactionez. Intr-un fel sau altul suntem legati toti, unii de altii. "Our lives are not our own. From womb to tomb, we are bound to others, past and present, and by each crime and every kindness, we birth our future." —Sonmi-451 "Să citeşti înseamnă să primeşti. Astfel a te cunoaşte pe sine este posibil doar prin ochii altuia. Progresul este dobândit prin perseverenţă, prin a te împinge mereu către mai mult. Vieţile noastre nu ne apartin. Încă din pântece până la forma existenţială actuală, suntem legaţi de alţii. Nici prezentul sau trecutul… Iar prin fiecare crimă sau fapt bun săvârşite, dăm naştere viitorului personal." "I believe death is only a door. One closes, and another opens. If I were to imagine heaven, I would imagine a door opening. And he would be waiting for me there." —Sonmi-451 "Truth is singular. Its 'versions' are mistruths." —Sonmi-451

Decizii

Dupa o migrena care mi-a infulecat o jumatate de zi, ma plimb ametita prin casa. Nu aprind nicio lumina, gandesc mai bine in intuneric. Dintr-o data, totusi, doua raze palide imi lumineaza intai pasii, apoi se maresc si imi inunda incaperea. E luna noua, si oricat as dori intuneric in jur, luna incapatanata imi face drum prin lumina. La fel si cu deciziile. Cu vreo 12 ani in urma am luat o decizie. Printre multe altele. Proasta. Foarte proasta. Am acceptat atunci ceva ce mi s-a impus, e adevarat - emotional - nu mi-a pus nimeni pistolul in tampla -, cu ochii plecati, intr-o totala supunere. Urmarile le simt si astazi, exact ca razele de luna din seara asta, imi reflecta si azi drumul... Desigur, decizii avem de luat zilnic, mai mult sau mai putin importante; din pacate, oricat de putin importanta ni s-ar parea, orice decizie de-a noastra reverbereaza, se propaga ca o unda de soc si asupra celor din jur. Habar n-am niciodata sa iau cele mai bune decizii, pentru ca gandesc haotic... pentru mine, pentru cei din jur... ei bine, acum nu ma mai gandesc la mine, si decid doar pentru cele doua fiice pe care (inca) le mai am alaturi, aproape doi adulti cu tot ceea ce inseamna asta.

Corinteni 13:4-7

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.

mi-e dor

mi-e dor de tine mi-e dor de senzatia de catifea din gandul meu de valul fierbinte din suflet, de atingerea vorbelor si de impletitura de idei mi-e dor de cum ma faceai sa ma simt de caldura care ma inunda dupa discutii interminabile de timpul petrecut impreuna si de orele petrecute gandindu-ma la tine de saruturi in cuvinte si de mangaieri in priviri…

http://metropotam.ro/La-zi/viralul-saptamanii-o-compania-aeriana-si-a-facut-pasagerii-sa-creada-in-mos-craciun-art9882413830/

pictura in cuvinte

Astazi pictez. Desi n-am atata talent, sau nici macar imaginatie, pentru a dansa in culori si forme reale pe o oarecare suprafata, astazi pictez in cuvinte. Nu in vorbe, nu in sunete, doar in cuvinte, ca si cum ar fi culori. Acum, subiectul: sentimentele mele. Este ceva, asa, ca o senzatie abia simtita, pe care nu o constientizezi foarte bine de la inceput.. ceva de care iti dai seama ca exista dupa catva timp... este acolo, si la un moment-dat iti spui: asta e, exista. E ca o revelatie. Cum de nu mi-am dat seama? n-am vrut. Intai, dupa primul moment, m-am speriat; apoi m-am amuzat ca de o gluma buna si cam naiva; dupa care am realizat enormitatea unei asemenea senzatii, mi-am revazut toata fiinta pe dinauntru si m-am minunat. Continui sa ma minunez de surprizele pe care mi le ofera viata. Si o intreb - pe viata - ..."de ce acum, de ce asa?" Si vizualizez viata ca o imagine colorata care ma copleseste, peste care cineva arunca, din cand in cand cu zeama de lamaie - dulce-acrisoara.

Vizita lui Ursu

Cateodata ii spun ca el e barbatul vietii mele!

cine mi-a spus "te iubesc"

Mi-a spus soarele, de multe ori, si m-a imbratisat. Mi-a spus ploaia, cand m-a spalat de pacate. Mi-a spus vantul, cand mi-a ravasit parul si mi-a ridicat fusta. Mi-au spus florile, cand au inflorit, pomii cand au rodit. Mi-a spus Dumnezeu, cand mi-a daruit. Mi-au spus sufletele mele, cand mi-au multumit. Mi-au spus barbati, cand m-au iubit. Mi-am spus eu, cand m-am privit. M-a iubit parfumul cand m-a invaluit.

tragand cu arcul... cu cativa ani in urma...

Maledetta Primavera

Voglia di stringersi e poi vino bianco, fiori e vecchie canzoni e si rideva di noi che imbroglio era maledetta primavera. Che resta di un sogno erotico se al mattino è diventato un poeta se a mani vuote di te non so più fare come se non fosse amore se per errore chiudo gli occhi e penso a te. Se per innamorarmi ancora tornerai maledetta primavera che imbroglio se per innamorarmi basta un'ora che fretta c'era maledetta primavera che fretta c'era se fa male solo a me. Che resta dentro di me di carezze che non toccano il cuore stelle una sola ce n'è che mi può dare la misura di un amore se per errore chiudi gli occhi e pensi a me. Se per innamorarmi ancora tornerai maledetta primavera che importa se per innamorarsi basta un'ora che fretta c'era maledetta primavera che fretta c'era maledetta come me. Lasciami fare come se non fosse amore ma per errore chiudi gli occhi e pensa a me. Che importa se per innamorarsi basta un'ora che fretta c'era maledetta primavera che fretta c'era lo sappiamo io e te Na, na, na, na , na , na, na, na, na, na, na, na, maledetta primavera na, na, na, na, na, na... Cam asa, da, exact!

la aniversare

Am reusit sa ajung si aici. Si privesc in fata, si privesc in urma... nu cu manie, vorba filmului, ci cu nostalgie pentru trecut, si cu incredere, pentru viitor. Si ma simt recunoscatoare, si inspirata. Zilele trecute cineva ma intreba ce anume ma face sa uit cum trece timpul... ei bine, scrisul, creatia, imaginatia care o ia razna... calatoriile in timp si spatiu de care reusesc sa ma bucur in fiecare zi, discutiile reale si imaginare pe care le port, faptul ca ma pot adapa in fiecare zi cu imaginea fiintelor dragi, minutele de alint cu necuvantatoarele de care sunt inconjurata... Cu o seara inainte de ziua in care am implinit 18 ani am scris in jurnal(pentru ca da, aveam jurnal...)cam ce mi-as dori in viata. Am revazut cele scrise... unele s-au indeplint, de altele uitasem... altele s-au evaporat in ceata timpului trecut... dar, cel mai important e ca mi-am dat seama ca inca mai doresc o mie de lucruri, vorba cantecului... "o mie de canturi o mie de flori cantam bucuriei luminii culori..." Culorile din sufletul meu sunt inca vii, vibrante... si le dedic anilor care vor sa vina, cu gandul plin de drag, cu asteptari, cu lumina. Revin cu picioarele pe pamant, si imi amintesc de suma anilor mei - traiti- hahaha, sper ca inca ma tin bine!

cum se spune "TE IUBESC" in 35 de limbi

..."IUBESC MODUL IN CARE MA FACE SA MA SIMT"... Albaneza- Te dua Araba- Ana behibak (catre un barbat)/Ana behibek (catre o femeie) Bulgara - Obicham te Creola - Mi aime jou Croata - Volim te Ceha - Miluji te Daneza - Jeg Elsker Dig Ebraica: Ani ohev otach (catre o femeie)/Ohevet Otach (catre un barbat) Esperanto - Mi amas vin Filipineza - Mahal kita Finlandeza - Mina rakastan sinua Franceza - Je t’aime Germana - Ich liebe dich Greaca - S’agapo Hawaiiana - Aloha Au Ia`oe Hindi: Hum Tumhe Pyar Karte hae Italiana: Ti amo Irlandeza - Taim i’ ngra leat Japoneza - Aishiteru or Anata ga daisuki desu Lituaniana - Tave myliu Maghiara- Szeretlek Mandarina- Wo ai ni Norvegiana- Jeg Elsker Deg Persana- Doset daram Poloneza - Kocham Ciebie Portugheza - Eu te amo Rusa - Ya tebya liubliu Sarba - Volim te Slovaca - Lu`bim ta Slovena - Ljubim te Spaniola - Te quiero / Te amo Suedeza - Jag alskar dig Turca - Seni Seviyorum Ucrainiana - Ya tebe kahayu

comentariu la "cu multumiri"

Ralu, cred ca te gandesti si la mine, iti spun pt a nu stiu cata oara, ai un har, foloseste-l! Astept o carte groasa cu care sa ma cufund intr-un fotoliu si sa nu o pot lasa din mana pana nu o termin. Cat sa astept? Nicole

Despre prietenii mei

Nicole:

Un prieten este aproape in moduri diferite, in fiecare zi, sau o data pe an, dar cu sufletul alaturi de tine. Eu am noroc, am un car de prieteni, mai mult sau mai putin apropiati; dar sunt oameni frumosi in ganduri si suflete, oameni cu rost, familii, de diferite varste si tipuri. Aceasta e o poza veche de 5 ani, de ziua mea.

Arta conversatiei

Sau despre smalltalk, sau "cum sa faci timpul sa treaca in mod placut" printr-o conversatie. Britanicii au acelasi vesnic subiect... vremea. Germanii si francezii, se pare, vorbesc destul de mult despre fotbal si job. In Romania am intalnit multe persoane care fac, mai mult sau mai putin, conversatie. Dar zilele trecute am avut parte de o adevarata lectie de "arta a conversatiei". Cu intrebari politicoase despre cum imi mai merge(in general, in viata), despre copiii mei(evident, toata lumea stie cat exagerez cu subiectul asta), despre ce carti am mai citit, putina incursiune si in politica, apoi cladiri, vreme, cunostinte comune... ceea ce ne-a adus mai aproape de tinta intalnirii noastre, o vizita la niste prieteni. Daca ar fi existat o camera de luat vederi(ascunsa) s-ar fi realizat un film cu titlul "vizita perfecta", cu o "conversatie potrivita". Am participat, dar am si observat, si m-am amuzat... urmaream un film mult mai bun(decat cele ale premiatilor nostri care imi lasa un gust foarte amar dupa vizionare), despre.... nimic.... dar scenografia de exceptie, regia... aleatorie, dialogurile... geniale, iar actorii, noi patru si-o vedeta. La final, de incheiere, o alta mostra de conversatie placuta, o concluzie finala, cu broderii pe marginea subiectului, cu comparatii, planuri de viitor si o evaluare distorsionata a vremii. (am inghetat ingrozitor, din pacate).

about "that chemistry"

my uncle once told me his love story , beautiful, simple and very sensitive. "In life you meet many women, of all kinds, which attract you more or less. But with only one you feel that special chemistry that makes you understand that she is the one and only" ... My uncle is married to his wife for about 40 years, they live happy in Toronto, and still believe in that chemistry.

O istorioara de mult pierduta

A fost odata ca-n povesti, ca de n-ar fi fost, nu v-as mai fi povestit.... anii 1900 - 1920. O tanara domnisoara frumoasa, inocenta, inteligenta si la moda cunoaste intamplator un print, cu vreo 12-15 ani mai mare, incantator, fin, un connosseur. Aceasta intalnire le da vietile peste cap, se indragostesc la prima vedere, traiesc o pasiune superba. El, un barbat frumos. Elegant, cu o tinuta admirabila ce amintea anii de militarie, inalt, blond, cu ochi albastri, era genul de barbat care atragea toate privirile. Intai, pentru ca era mai inalt cu un cap decat toata lumea din jur; apoi, tinuta, de aristocrat prin nastere, privirea inteligenta şi, foarte important, sarmul care se simtea. Era imposibil sa nu-l placi, şi stia sa foloseasca acest lucru in avantajul sau. La ea, totul era la superlativ. A fost intotdeauna o femeie frumoasa, decorativa, inteligenta şi culta, dar frumusetea din adolescenta nu mai poate fi niciodata egalata mai tarziu. Era indragostita de mov, purta rochii vaporoase, palarii cu boruri largi, voaluri, florile, mov desigur, nu-i lipseau niciodata. Avea cele mai frumoase toalete, vorbea numai in franceza, şi era intotdeauna inconjurata de un alai de prieteni. Preocupata de tot ce insemna educatia unei tinere in acea vreme, avea o adevarata pasiune pentru pian, picta pentru ca era de “bon ton”, citea poezii, niciodata romane – erau prea lungi şi plictisitoare – dansa, şi, evident, stia sa faca conversatie. Fiind de departe preferata tatalui sau, nu era seara sa nu straluceasca in societate, la seratele care aveau loc, de cele mai multe ori, la resedinta parintilor. Pentru ea, dar mai ales pentru parintii ei, cea mai mare mandrie era s-o asculte cantand la pian, sau s-o urmareasca dansand. Tineri sau mai maturi, pretendentii roiau in jurul ei, dar niciunul nu reusea s-o impresioneze; ba chiar, intr-un fel, simtea ca nici cuvintele de admiratie, nici florile, bomboanele sau volumele cu poezii pe care le primea cadou, şi nici chiar privirile fierbinti de adorare, nu reusesc sa o miste, nu ajung, cum spunea ea, “la casa inimii”. Acolo a ajuns doar unul, El, si pentru totdeauna. Au urmat o casatorie morganatica, 8 ani de iubire impreuna, si apoi o viata separata, cu aceeasi iubire in suflet, dar si cu regrete, cu dor si cu foarte multe amintiri. Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea-asa...